In opinia avocatului general Maciej Szpunar, statele membre pot interzice si sanctiona penal exercitarea ilegala a activitatii de transport in cadrul serviciului UberPop fara a notifica in prealabil Comisiei proiectul de lege.

Societatea franceza Uber France este operatorul unei platforme electronice care permite, cu ajutorul unui smartphone pe care este instalata aplicatia corespondenta, comandarea unui serviciu de transport urban in orasele deservite. In cadrul serviciului UberPop, transportul de pasageri este asigurat de conducatori auto particulari neprofesionisti cu ajutorul propriilor autovehicule.

Uber France este urmarita penal pentru organizarea, prin intermediul serviciului UberPop, a unui sistem de punere in legatura a clientilor cu soferi neprofesionisti care transporta cu titlu oneros persoane cu vehicule cu mai putin de 10 locuri. Uber France sustine ca reglementarea franceza  in temeiul careia este urmarita penal constituie o reglementare tehnica ce priveste direct un serviciu al societatii informationale in sensul directivei privind normele si reglementarile tehnice (Directiva 98/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informatii in domeniul standardelor, reglementarilor tehnice si al normelor privind serviciile societatii informationale). Aceasta directiva obliga statele membre sa notifice Comisiei orice proiect de lege sau de reglementare prin care sunt prevazute reglementari tehnice referitoare la produsele si serviciile societatii informationale. Or, autoritatile franceze nu au notificat Comisiei proiectul de lege anterior promulgarii sale. Uber France deduce de aici ca nu poate fi, asadar, urmarita pentru acuzatiile mentionate.

Sesizat cu solutionarea cauzei, Tribunal de Grande Instance de Lille (Tribunalul de Mare Instanta din Lille, Franta) intreaba Curtea de Justitie daca autoritatile franceze erau obligate sau nu erau obligate sa notifice in prealabil proiectul de lege Comisiei.

In concluziile sale prezentate astazi, avocatul general Maciej Szpunar considera ca, independent de aspectul daca UberPop intra sau nu intra sub incidenta directivei, statele membre pot interzice si sanctiona exercitarea ilegala a unei activitati de transport cum este UberPop fara a fi obligate sa notifice in prealabil proiectul de lege Comisiei.

Mai precis, avocatul general aminteste ca, potrivit Concluziilor sale prezentate la 11 mai 2017 in cauza Uber Spania (Concluziile in cauza C-434/15, Asociación Profesional Elite Taxi/Uber Systems Spain), serviciul UberPop intra in domeniul transportului si nu constituie astfel un serviciu al societatii informationale in sensul directivei. intr-o astfel de ipoteza, directiva nu ar fi aplicabila si nu ar fi necesar ca proiectul de lege sa fie notificat Comisiei.

Avocatul general examineaza de asemenea situatia in care Curtea ar considera ca serviciul UberPop constituie un serviciu al societatii informationale in sensul directivei. in aceasta ipoteza, avocatul general concluzioneaza ca faptul de a interzice si de a sanctiona activitatea  unui intermediar precum Uber in exercitarea ilegala a unei activitati de transport nu constituie o „reglementare tehnica” in sensul directivei, astfel incat, nici in acest caz, nu ar fi necesar ca proiectul de lege sa fie notificat Comisiei.

Avocatul general aminteste in aceasta privinta ca obligatia de notificare nu se aplica, printre altele, decat reglementarilor tehnice care au ca finalitate sau ca obiect specific reglementarea explicita si directionata a accesului la serviciile societatii informationale si a exercitarii acestora; in schimb, reglementarile care nu privesc aceste servicii decat in mod implicit sau incidental sunt excluse din sfera obligatiei de notificare. Avocatul general considera ca reglementarea franceza in discutie in cauza nu priveste serviciile societatii informationale decat in mod incidental: astfel, desi priveste in principal un serviciu al societatii informationale (si anume un sistem de punere in legatura prin mijloace electronice), ea nu urmareste sa reglementeze in mod specific acest serviciu (ceea ce s-ar intampla daca ea ar interzice sau ar reglementa in alt mod activitatea de punere in legatura a clientilor cu prestatorii de servicii de transport in general), ci numai sa asigure efectivitatea reglementarilor referitoare la serviciile de transport (servicii care nu intra sub incidenta directivei).

Astfel, faptul ca modelul economic al UberPop este incompatibil cu reglementarea franceza privind activitatea de transport de pasageri (intrucat soferii neprofesionisti nu dispun de autorizatiile necesare potrivit dreptului francez pentru exercitarea activitatii de transport) nu inseamna ca reglementarea in cauza constituie o reglementare tehnica ce ar guverna activitatile de intermediere in domeniul transportului in general.

Avocatul general precizeaza ca, daca orice dispozitie nationala care interzice sau sanctioneazaintermedierea in cadrul activitatilor ilegale ar trebui sa fie considerata o reglementare tehnica pentru simplul fapt ca aceasta intermediere s-ar face, cel mai probabil, prin mijloace electronice, un numar semnificativ de norme interne ale statelor membre, scrise sau nescrise, ar trebui sa fie notificate in acest temei. Acest lucru ar conduce la o extindere nejustificata a cerintei privind notificarea, si aceasta fara a contribui efectiv la atingerea obiectivelor acestei proceduri, care vizeaza sa impiedice adoptarea de catre statele membre a unor masuri incompatibile cu piata interna si o mai buna exploatare a avantajelor pietei interne de catre agentii economici.

Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza, iar hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara.

Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.