T-Times.ro demareaza astazi o serie de articole despre modelele de transport rutier din diferite tari de pe Glob. Aceasta serie urmareste sa explice ce au facut in decursul anilor autoritatile din tarile analizate pentru dezvoltarea industriei de transport rutier.

 

Primul articol din serie prezinta situatia Mexicului, respectiv contextul care a determinat autoritatile sa ia masuri, care au fost acestea si impactul lor in activitatea de transport rutier.

 

Restructurarea transporturilor rutiere din Mexic, vitala atat pentru afacerile tarii cat si pentru comertul extern, a adus la dereglementarea industriei de camioane a tarii in 1989, cu scopul de a elibera industria de la un mediu reglementat restrictiv care impiedica cresterea eficientei, se arata in studiul Road Transport Services Reform - a Guide for Practitioners and Policy Makers realizat de Banca Mondiala (Banca Mondiala, Tanase, V. et al., Road Freight Transport Services Reform: A Guide for Practitioners and Policy Makers - publication forthcoming).

 

Reglementarea a fost creata pentru a controla calitatea serviciilor, de a promova uniformitatea acestora si a preturilor corecte dar mai ales, pentru a preveni reducerea practicilor care ar putea duce la cresterea accidentelor si a poluarii. Desi reglementarea a servit doar la reducerea competitiei, nu a facut altceva decat sa limiteze industria la cateva firme, creand astfel o piata extrem de concentrata. Industria nu a fost moderna sau bine echipata, din contra, a fost total ineficienta.

 

 

Faptul ca Mexic s-a alaturat celor de la GATT (Acordul General pentru Tarife și Comert - The General Agreement on Tariffs and Trade – n.r.) in 1986 a condus la reducerea tarifelor, si implicit la dezvoltarea comertului cu SUA. In urma semnarii acordului cu GATT, comertul cu SUA a crescut de la 26 miliarde de dolari in 1986, la 76 miliarde de dolari in 1993. Cresterea a continuat si dupa anul 1994, mai ales in urma implementarii NAFTA (Acordul Nord-American de Comert Liber – North American Free Trade Agreement – n.r.), desi a stagnat in 1995 din cauza dificultatilor economice temporare intalnite de Mexic. Insa, in urma unei reveniri in 1996 cu incasari de 100 miliarde de dolari, in urmatorii 16 ani s-a inregistrat un avans de peste 5 ori, astfel ca in 2012 tara a consemnat o suma de 500 miliarde de dolari. Gratie acestor rezultate pozitive, Mexic este la ora actuala a doua cea mai mare piata de schimb, imediat dupa Canada. SUA face mai mult comert cu cele doua tari in ceea ce priveste bunurile si serviciile, decat cu Japonia, Coreea de Sud, Brazilia, Rusia, India si China la un loc.

 

In schimb, liberalizarea comertului a afectat in mod direct industria camioanelor, fiind mijlocul principal de transport in ceea ce priveste schimbul de bunuri. Fluxul schimbului de bunuri si structura deplasarilor cargo s-au schimbat, in special rutele in care aveau loc schimbul de marfuri (Mexico City-Monterrey-Loredo; Mexico City-Veracruz si Manzanillo-Guadalajara) in timp ce fluxul a scazut pe rutele nationale (Mexico City-Guadalajara si Guadalajara-Monterrey). Aceste rezultate au dus la cresterea competitivitatii si la dezvoltarea pietii concurentiale prin dereglementare.

 

In ceea ce priveste transporturile rutiere, principalele obiective ale reformelor au fost de a dereglementa industria de camioane, de a spori fondurile pentru intretinerea autostrazilor si de a initia un program de inspectie a emisiilor.

 

CANACAR, Camera nationala a transportului rutier de marfa, a fost creata pe data de 8 iunie, 1989, ca un raspuns al industriei pentru politica dereglementarii serviciilor de transport de marfa si evitarea dispersarii si fragmentarii sectorului. Acesta a fost constiuita ca fiind o institutie publica autonoma cu patrimoniu propriu, specializata in furnizarea serviciilor de camioane. Membri CANACAR au acceptat sa coopereze cu autoritatile ce fac parte din program pentru modernizarea industriei transportului de marfa.

 

 

In Mexic, dereglementarea a reusit sa elimine:

 

1. Obligatia de a apartine unor statii centrale cargo
2. Structura serviciilor obisnuite de transport, specializat in produse si tarife obligatorii, astfel incat, dupa dereglementare acestea sa fie fixate in functie de cerere si oferta
3. Statul si Comitalele regionale, precum si comitatul federal tehnic al transportului rutier de marfa care au oferit autorizatiile serviciillor de camioane inca din 1977.

 

In urma dereglementarii, cel putin 30.000 de noi companii de transport rutier au intrat pe piata, ceea ce nu a facut decat sa creasca rapid competitia. Rezultatele acestei concurente au fost scaderea cheltuielilor de transport si o operare mai eficienta.

 

Cele mai importante aspecte ale reformei de reglementare

 

In 1989, Guvernul Mexicului a formulat o structura politica pentru dereglementarea transportului rutier de marfa si stimularea dezvoltarii unei industrii de camioane competitive cu intrare si iesire gratis, precum si preturi stabilite in functie de piata.

 

 

In urma unui studiu realizat de Banca Mondiala si IEG (Independent Evaluation Group), s-a aflat temerea Guvernului mexican, si anume, ca in lipsa unei competitivitati, dereglementarea va ajuta la cresterea tarifelor transportului. De aceea, s-a ajuns la dereglementarea industriei de camioane in 3 etape, pentru a da timp la dispozitie competitiei sa se dezvolte.

 

1. In 1989, guvernul a negociat un pact cu asociata CANACAR, in urma caruia camionagiii au acceptat sa coopereze la dereglementarea si modernizarea flotelor de camioane. In schimbul acestui acord, guvernul a oferit prin asociatia CANACAR imprumuturi pentru camionagiii care trebuie sa-si reinnoiasca flotele
2. Dupa acest prim pas, guvernul a emis un decret prin care elimina numeroase restrictii pentru inceperea unei afaceri in industria de camioane, ceea ce a dus la abandonarea ideii ca operatiunile legat de camioane ar necesita vreo concesie
3. In 1990, guvernul a emis un decret, in urma caruia li se permite camionagiilor sa-si stabileasca singur tarifele in ceea ce priveste plafonul.

 

Rezultate

 

Dereglementarea industriei de camioane a avut un impact nu doar major, ci si pozitiv in economia Mexicului. In urma acestor rezultate:

 

1. Multi noi operatori de camioane au intrat in aceasta industrie. Pana la sfarsitul lunii august 1990, aproximativ 51.000 de permise de camioane au fost emise, printre care 30.000 au fost pentru nou veniti si 14.000 pentru cei care au fost considerati in trecut operatori ilegali
2. Tarifele pentru serviciile de camioane au scazut cu 23 de procente in perioada 1987-1994. Ministrul Comertului si a Dezvoltarii Industriale a estimat ca cheltuielile generale de distribuire au scazut cu 25 de procente in aceasi perioada.
3. Serviciile s-au imbunatatit in ceea ce priveste frecventa, accesul si rapiditatea livrarii
4. Preturi mult mai flexibile, atat pentru transportul rutier cat si pentru cel feroviar, care au dus la cresterea competitivitatii in industria transportului si au ajutat la scaderea cheltuililor de transport.

 

Impactul Reformei

 

Pe langa economiile substantiale castigate de pe urma costurilor de transport, reforma a  reusit sa imbunatateasca reglementarile de siguranta, precum si recuperarea costurilor pentru mentinerea sistemului de drumuri ale tarii. In 1990, accidentele rutiere au reprezentat 3% din totalul deceselor din Mexic, fiind tara cu rata cea mai mare in comparatie cu celelalte state care au o motorizare mai buna. Studiile au aratat ca de la 25 la 30% dintre camioane au fost supraincarcate. Guvernul a pregatiti un studiu care a inclus recomandari pentru cresterea reglementarilor in ceea ce priveste marimea si greutatea camioanelor. Dupa ce studiul a fost incheiat, guvernul a emis in februarie 1994, noi reglementari privind noile masuri si greutati pe care camioanele trebuie sa le indeplineasca in urmatorii trei ani.

 

Pentru a furniza un sistem adecvat de mentinere a drumurilor, guvernul mexican a crescut preturile motorinei cu cel putin 10%. De fapt, guvernul a crescut preturile motorinei cu 17% in mai 1990 si inca 10% in noiembrie a aceluiasi an. In urma acestor inregistrari, cresterea pretului real a motorinei a crescut cu 21% pe durata anului 1990. Costurile de recuperare au crescut in anii recenti, iar conform ministrului de finante, camionagiii plateau deja aproape costul total privind folosirea drumului inca din anul 1994.

 

Maine veti putea citi despre performanta reformelor din industria transportului rutieri din Mexic.