Conducerea companiei de logistică Transportes Martínez Souto a fost scutită de orice vină sau responsabilitate față de cei 700 de parteneri de transport care au rămas cu facturile neachitate, mai ales că nici activele companiei nu pot acoperi o asemenea pagubă. Decizia a fost emisă de Tribunalul Comercial din Pontevedra, care a hotărât că falimentul acestei companii a fost fortuit.

Încă din februarie 2018, Transportes Martinez Souto SL nu a mai oferit servicii clienților săi, dar nici nu și-a mai plătit partenerii de transport. Așa că, peste 700 de transportatori care au lucrat în mod regulat pentru această companie au adunat chiar și șase facturi neachitate, ceea ce a forțat compania să declare falimentul în fața Tribunalului Comercial din Pontevedra, unde îşi avea sediul, cu o datorie de peste 70 de milioane de euro.

Potrivit Fenadismer, de-a lungul celor trei ani de procesare a falimentului, a fost evidentă existența unor nereguli importante în gestionarea companiei, care au dus la suspendarea plăților. Declarația a fost confirmată și de administratorul desemnat de Curte pentru gestionarea provizorie a companiei, care în Raportul intermediar emis la sfârșitul acelui an a evidențiat cele mai relevante fapte care au dus la insolvență, printre care se numără expunerea sa excesivă la investiții imobiliare cu rentabilitate îndoielnică, în ciuda faptului că era companie dedicată transportului de mărfuri, provocând o „pierdere semnificativă” din cauza deteriorării activelor imobiliare menționate pentru o sumă de aproape 6 milioane de euro la finalul lui 2014. Surprinzătoare și inexplicabile au fost investițiile financiare pe termen scurt realizate de

companie „constituite aproape în totalitate dintr-un împrumut făcut în favoarea administratorului Jesús Martínez Souto, care ajunge la 13,77 milioane de euro”.

Administratorii falimentului au fost surprinși și de oprirea „bruscă și radicală” a activității companiei de la jumătatea lui februarie 2018, care s-a desfășurat „într-un mod absolut pripit, fără o planificare și coordonare care ar corespunde unei companii de această dimensiune, cu o cifră de afaceri în 2017 care depăşeşte 77 de milioane de euro“.

„Vânzarea ruinătoare de bunuri imobiliare” de către companie, și „agravarea insolvenței din cauza încetării bruște a activității fără adoptarea măsurilor menite să reducă la minimum pasivele” sunt motivele care au condus la concluzia că firma este vinovată de faliment. Cu toate acestea, în sentința pronunțată în august, judecătorul demontează aceste argumente considerând că nu există probe suficiente pentru a permite imputarea vreunei vinovății.

Această decizie face imposibil ca sutele de transportatori afectați să își recupereze sumele datorate de companie, deoarece aceasta nu are active suficiente pentru a face față datoriilor creditorilor.