Odata ce UE si Marea Britanie au ajuns la un acord post-Brexit, cunoscut si sub denumirea de ”Acordul comercial si de cooperare”, ambele parti au stabilit tarife zero pentru schimburile comerciale, in cazul in care marfurile respecta ”regulile de origine”. Aceasta dispozitie speciala a devenit, insa, unul dintre cele mai controversate si provocatoare obstacole in calea comertului dintre cele doua parti. 

Conform conditiilor Acordului comercial, marfurile care trec frontiera nu suporta niciun fel de tarife sau taxe, atata timp cat provin din UE sau Marea Britanie, in caz contrar, putand fi supuse tarifelor standardizate ale Organizatiei Mondiale a Comertului. Complicatiile incep sa apara atunci cand componentele produsului provin din afara acestei zone de liber schimb sau nu sunt fabricate in intregime in Marea Britanie sau UE. Acordul include un cod tarifar personalizat, care stabileste cerintele de la un produs la altul. De asemenea, Acordul nu permite recunoasterea reciproca a standardelor de conformitate a produselor, adaugand un alt nivel de verificari si cerinte pentru inspectorii de frontiera.

Produsele lactate, de exemplu, sunt taxate daca mai mult de 20% din greutatea lor provine din afara UE sau a Regatului Unit; pentru ciocolata alba, limita este de 40%. De asemenea, procesarea in Marea Britanie sau in UE a produselor alimentare din ingrediente provenite din state terte poate sau nu poate sa fie taxata, in functie de modul de fabricare.

”Aceste reguli provoaca perturbari si continua sa influenteze comertul dintre UE si Regatul Unit, intrucat exporturile din Marea Britanie catre tarile din Uniunea Europeana dureaza acum, in medie, cu 112% mai mult. Potrivit companiei de transport maritim Forward2me, diferenta dintre timpul de livrare intre decembrie 2020 si ianuarie 2021 a crescut, in medie, la 8,55 zile de la 4,03 zile, pentru toate tarile UE, cea mai mare crestere individuala ajungand la 950%”, arata o analiza realizata de Transport Intelligence (Ti).

De exemplu, compania Forward2me a mentionat ca in cazul Germaniei, una dintre cele mai populare destinatii de transport maritim din Marea Britanie, in luna noiembrie se inregistrau timpi de livrare door-to-door de pana la 2,86 zile, insa dupa Brexit, in luna ianuarie, livrarile au crescut la 10,46 zile, un avans de 186%.

Astfel, multe companii au fost fortare fie sa isi mute centrele de distributie si de depozitare, fie sa-si schimbe rutele de transport, din cauza dificultatilor cauzate de tarifele post-Brexit, de procedurile greoaie de vamuire si de politica de imigrare. 

Potrivit lui Susan Boylan, analist de strategie si operatiuni logistice in cadrul Gartner, ”prima problema legata de Brexit care a cauzat perturbari comerciale a fost cea privind regulile de origine pentru marfuri”.

Acesta a subliniat, totodata, ca unele companii au ajuns la concluzia ca urmarirea clasificarii marfurilor este atat de scumpa, incat prefera mai bine sa plateasca taxe.

Toate aceste probleme se adauga faptului ca unul din cinci loturi de marfa sunt oprite de la trecerea granitei intre UE si Marea Britanie, din cauza documentelor vamale lipsa sau incomplete, creand o scadere a capacitatii de aprovizionare intr-o perioada deja dificila.

Companiile au incercat sa atenueze impactul Brexitului in doua moduri: firmele din UE au evitat pur si simplu Regatul Unit, iar cele britanice si-au creat centre de depozitare in Europa continentala. 

Potrivit lui Susan Boylan multe companii irlandeze au evitat ”podul terestru” din Marea Britanie apeland la calatoriile cu feribotul spre Franta, Spania si Olanda, in pofida costurilor si a timpilor de transport mai mari. Intre timp, comerciantii cu amanuntul online din Marea Britanie si-au marit centrele de depozitare de pe continent, evitand astfel taxe, tarife si intarzieri in porturi, inclusiv pentru clientii lor.