Curtea Europeana de Justiţie a stabilit ca serviciul de transport al lucratorilor intre domiciliu si locul de munca, organizat de angajatorul acestora si cu traseul liniei nedepasind 50 km, intra in domeniul de aplicare al derogarii prevazute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
“Casa Noastra” este o societate care produce si comercializeaza tamplarie din PVC si ale carei hale de productie sunt situate in localitatea Pielesti (jud. Olt), si anume la aproximativ 13 km. de Craiova. Compania asigura transportul angajatilor sai la si de la locul de munca cu trei autocare cu 44 de locuri si cu doua microbuze cu 20 de locuri, vehicule a caror proprietara este. Aceasta are cinci soferi angajati permanent in acest scop.
Angajatii societatii Casa Noastra lucreaza in trei schimburi, astfel incat transportul lor se efectueaza in fiecare zi lucratoare pe trei trasee dus‑intors. Unul dintre traseele parcurse in cadrul acestor transporturi este traseul dus‑intors intre Pielesti si Branet, distanta dintre aceste doua localitati fiind de 21 km.
La 26 noiembrie 2014, unul dintre vehiculele producatorului de tamplarie PVC, condus de unul dintre soferii companiei pe traseul mentionat, a fost controlat de un inspector din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier (ISCTR). La momentul acestui control, conducatorul auto a trebuit sa prezinte inregistrarea tahografului, care a aratat ne respectarea perioadelor de repaus si de conducere. Societatii Casa Noastra i s‑a aplicat, asadar, o amenda contraventionala in temeiul articolului 8 alineatul (1) punctele 1 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 pentru depasirea perioadei zilnice de conducere si mai precis a perioadei maxime zilnice de conducere, precum si pentru nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica.
Compania Casa Noastra a contestat aceasta sanctiune la Judecatoria Bals, sustinand printre altele ca in momentul controlului respectiv efectua un transport rutier de persoane care se incadreaza in categoria „serviciilor regulate speciale” de transport de lucratori intre domiciliu si locul lor de munca, pe un traseu mai mic de 50 km, si ca, in consecinta, derogarea prevazuta la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 era aplicabila.
ISCTR a sustinut ca societatea efectua un transport rutier de persoane in cont propriu, dat fiind ca acest transport era efectuat in scopuri necomerciale si nonprofit, in timp ce transportul rutier de persoane prin servicii regulate speciale este contra cost si presupune respectarea altor conditii prevazute de legislatia nationala. In consecinta, in opinia sa, transportul respectiv nu intra sub incidenta derogarii prevazute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006.
Intrebari preliminare pentru CEJ
Judecatoria Bals a considerat ca trebuie sa se analizeze posibilitatea legala a operatorilor economici de a organiza servicii de transport pentru propriii lucratori la si de la locul de munca, precum si in ce masura un lucrator este, pe durata transportului, un calator care beneficiaza de un serviciu regulat special, tinand seama de faptul ca societatea Casa Noastra nu incaseaza nicio remuneratie pentru serviciul de transport vizat.
In aceste conditii, instanta de trimitere a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii Europene de Justitie (CEJ) urmatoarele intrebari preliminare:
1. In ce masura sintagma «indiferent de cine sunt organizate» din cuprinsul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 poate fi interpretata in sensul ca serviciul regulat de transport poate fi organizat de un agent economic pentru transportul propriilor lucratori, la si de la locul de munca?
2. In ce masura sintagma «transportul de calatori prin servicii regulate, traseul liniei nedepasind 50 km», din cuprinsul articolului 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 poate fi interpretata in sensul ca este aplicabila pentru lucratori, in deplasarea la sau de la locul de munca?
Prin intermediul celor doua intrebari formulate, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita in esenta sa se stabileasca daca serviciul de transport al lucratorilor intre domiciliu si locul de munca, organizat de angajatorul acestora si cu traseul liniei nedepasind 50 km, intra in domeniul de aplicare al derogarii prevazute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, potrivit careia acest regulament nu se aplica unui asemenea serviciu de transport.
Dupa deliberari, Curtea Europeana de Justitie (Camera a zecea) a ajuns la urmatoarea concluzie:
Articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 si (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, precum si articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internationala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 trebuie interpretate in sensul ca serviciul de transport al lucratorilor intre domiciliu si locul de munca, organizat de angajatorul acestora si cu traseul liniei nedepasind 50 km, intra in domeniul de aplicare al derogarii prevazute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006, potrivit careia acest regulament nu se aplica unui asemenea serviciu de transport.
Hotararea CEJ a fost pronuntata in sedinta publica la Luxemburg, in data de 2 martie 2017.