Un distribuitor german en gros de pantofi A a cumparat de la un producator italian de pantofi B, marfa reprezentand perechi de cizme si pantofi din piele pentru femei si barbati, marfa in valoare de 4.668 euro, conform incoterm EXW, (la fabrica) si a contractat o casa de expeditie austriaca V pentru a efectua acest transport de la San Benedetto del Tronto - Italia la Muenchen, contra valorii de 1.050 euro. Distribuitorul A a trimis comanda de transport pe email Casei de Expeditie V specificand „contract de transport“ca si titlu.
Casa de expeditie V a contractat la randul lui un transportator austriac W pentru executarea transportului la pretul de 980 euro – W nu avea propriile camioane disponibile, asa ca a apelat la un alt subcontractor – transportator, respectiv la o firma X din Italia, pentru pretul de transport de 950 euro, iar firma X a dat mai departe cursa de transport altei firme Y tot din Italia, pentru pretul de 930 euro. In cele din urma, Y a dat mai departe cursa de transport unui sub-sub-sub-contractor Z, rezident in Bulgaria acesta din urma preluand transportul la pretul de 860 euro.
Citeste si Asigurarea CMR fara secrete: tot ce trebuie sa stii pentru a te asigura corespunzator (I)
Lantul de contracte pentru derularea acestui transport s-a derulat de la A (Distribuitorul de marfa din Germania) – V (Austria) – W (Austria) – X (Italia) – Y (Italia) – Z (Bulgaria), fiind de altfel, o practica obisnuita ca o cursa de transport sa treaca prin mai multi subcontractori, iar comenzile de transport sau contractele de transport sa se trimita intre acestia prin Email.
Sichere Parkplätze benützen! – Folositi parcari sigure!
In cadrul contractului de transport trimis de distribuitorul-cumparator A catre Casa de Expeditie V, a fost mentionat: „Atentie! Folositi numai parcari supravegheate“. Aceasta indicatie a fost de asemenea mai departe mentionata in lantul de contracte ulterioare, de la un subcontractor la celalalt, pe email.
Soferul camionului firmei Z (ultimul subcontractor, din Bulgaria) a ajuns la sediul firmei producatoare B intr-o marti dupa amiaza la sediul acesteia in San Benedetto, a preluat incarcatura de marfa -pantofi, si a plecat la ora 16 in directia Germania. Pentru cei aproximativ 850 km pe care ii avea de parcurs, soferul si-a planificat 12 ore de condus. Conform Regulamentului nr 561/2006, soferul stia ca trebuie sa innopteze in regiunea de nord a Italiei, pentru a nu depasi timpul maxim de conducere pentru soferi de 9 ore zilnic.
Timpii de conducere
Soferul a ajuns la ora 22.30 in Verona, unde a vrut sa parcheze la Truck Parking Interporto Quadrante Europa. Acest loc de parcare era complet ocupat, asa ca soferul s-a gandit daca nu ar fi mai bine sa conduca pana in Brescia unde cunostea un loc de parcare foarte renumit si sigur, care cuprindea câteva sute de locuri de parcare si dispunea de numeroase dispozitive de siguranță. Cu toate acestea, din timpii de conducere permisi mai ramasese o jumatate de ora apoi urma pauza obligatorie, iar soferul stia ca, in special in Italia, sunt amenzi dure pestru depasirea timpului de conducere, prin urmare, s-a hotarat sa nu mai conduca pana in Brescia, deoarece distanta intre Verona si Brescia era de cca 70 km si necesita 1 ora de condus.
Parcare la marginea autostrazii
Soferul a continuat calatoria sa pe autostrada Brenner in directia nord si a condus din cauza expirarii timpului de conducere in final pana in apropiere de Avio la o parcare-scuar de pe margine, ceea ce in Italia nu este un lucru neobisnuit, deoarece in locurile de parcare oficiale deseori nu sunt locuri. Acolo soferul a mancat in cabina sa si s-a intins sa doarma.
Furtul marfii
In jurul orei 8, soferul s-a trezit, a luat micul dejun si si-a facut turul obisnuit in jurul camionului. A observat ca, pe partea laterala dreapta a camionului exista o gaura destul de mare in prelata. Dupa deschiderea camionului, s-a observat la prima vedere lipsa unei cantitati mari de marfa. Soferul a sunat imediat la dispecerul sau, care la randul sau l-a anuntat pe transportatorul Y de unde a preluat comanda de transport. Y a informat politia italiana si de asemenea pe transportatorul X, X mai departe a instiintat pe W, W pe Casa de Expeditie V, si aceasta in cele din urma pe receptionerul bunurilor A din Germania. Ultimul si-a instiintat imediat asiguratorul, pe care un comisar de daune l-a instruit sa receptioneze dauna de furt atunci cand camionul va ajunge in Muenchen, ceea ce s-a si intamplat. La sosirea camionului la distribuitorul german s-a constatat conform raportului de dauna marfa in valoare de 374.000 euro la greutatea de 3.150 kg.
Procesul de litigiu – de stabilire a raspunzatorilor
Ceea ce a urmat, a fost un lucru de rutina: Cumparatorul marfurilor, si anume, firma A si-a stabilit dreptul de regres catre Casa de Expeditie V, care a preluat la intreaga valoare regresul asupra sa. In aceiasi zi, cand regresul s-a indreptat asupra lui V, V a trimis cerinta catre transportatorul W si a cerut asiguratorului distribuitorului A un ragaz. W a facut acelasi lucru cu X, X cu Y, si Y cu Z.
Casa de expeditie V si-a instiintat imediat asiguratorul cu care a incheiat polita de asigurare CMR (aceasta dispunand de asigurare suplimentara pentru subcontractori), la fel si transportatorul Z si-a instiintat asiguratorul sau bulgar. Acest lucru nu l-au facut si W, X si Y, deoarece nu aveau asigurari CMR valabile care sa cuprinda si acoperirea pentru subcontractori. Dupa circa 2 saptamani asiguratorul distribuitorului A le-a remintit celor de la Casa de Expeditie V, faptul ca, conform articolului 3 din Conventia CMR, aceasta detine obligatia de plata a daunelor la marfa pe baza contractului semnat intre A si V. Mai departe, asiguratorul a subliniat din nou, ca, pe baza articolului 29, pretentia de despagubire se ridica la intreaga valoare a marfurilor lipsa la 374.000 euro, deoarece dauna este una ca urmare a neglijentei crase a soferului.
Casa de exepditie V a specificat ca de la subcontractorul W nu are inca nici un raspuns. Din nou Casa de expeditie V i-a scris lui W, W lui X, X lui Y, si Y lui Z. Ultimul subcontractor - transportator Z i-a cerut asiguratorului sau, sa achite pretentia de dauna, dar acesta a respins cererea, deoarce asigurarea incheiata nu era acoperitoare pentru daune produse din neglijenta crasa a soferului, articolul 29.
Litigiul
Dupa cateva schimburi de mesaje, asiguratorul distribuitorului A s-a indreptat cu proces asupra Casei de Expeditie V. Asiguratorul Casei de Expeditie V la randul sau s-a indreptat cu litigiul asupra subcontractantului W, iar acest proces a continuat pana la ultimul subcontractant Z. Deoarece asiguratorul ultimului subcontractant Z nu avea cu acesta o acoperire valabila extinsa si pentru neglijenta soferului, Z a invocat doar pretentiile art 17 (2) din CMR, adica existenta unui eveniment inevitabil, si prin urmare sa fie scutit de la plata furtului de marfa. Aceasta argumentare a mers pe intreg lantul de transportatori, pana la Casa de Expeditie V. Deoarece V a stiut ca aceasta argumentatie nu poate sa tina, s-a indreptat cu proces catre subcontractantul W in Austria.
Subcontractantul W a notificat disputa mai departe subcontractantului X si a cerut mai departe acestuia, sa se alature litigiului de partea sa. X a cerut de la Y o solicitare de derogare de la plata daunei. Y nu a dat curs acestei solicitari, deoarece ei nu au trimis mai departe firmei subcontractante Z asa ceva. Prin urmare, transportatorul X l-a dat in judecata pe transportatorul Y la o judecatorie din Italia, pretinzand ca firma Y ar trebui sa plateasca pe X pentru toate daunele care reies. Acelasi lucru l-a facut si Y impotriva subcontractantului Z la o instanta din Bulgaria, pentru a preveni o limitare de actiune a acesteia.
Trei procese in paralel
Au decurs 3 procese in paralel: un proces de lichidare a daunelor pentru terta parte, respectiv Casa de expeditie V importiva subcontractantului W in Austria; o actiune pentru hotarare declarativa X impotriva lui Y in Italia si inca o actiune pentru hotarare declarativa a lui Y impotriva lui Z in Bulgaria. Toate cele 3 procese au fost admise in mod legal.
O raspundere conform art 23 din CMR ar fi dus la o despagubire de 30.000 euro. Dauna a fost mai mare de 12 ori decat atat, de aceea invocarea articolului 29 a fost pretinsa, in cadrul careia este stipulata despagubirea la intreaga valoare a marfurilor lipsa. Parcarea intr-un scuar de parcare pe o autostrada din Italia, in conditiile in care in fiecare contract s-a specificat „folositi numai parcari sigure“ reprezinta neglijenta crasa a soferului, prin urmare si dauna ar trebui sa fie despagubita conform pretentiilor articolului 29.
Sfarsitul povestii
Cum s-au finalizat procesele? Subcontractantii W (impotriva lui X) si X (impotriva lui Y) au agreat un proces in liniste pana la finalizarea procesului lui Y impotriva lui Z. Acesta (Z) a pierdut procesul in Bulgaria si a fost invinovatit pentru intreaga dauna (pe neglijenta soferului), numai ca datorita incapacitatii de plata, a dat faliment. Dupa ce Y nu a vazut banii de la Z, si de aceea nici unul nu s-a indreptat lui X, iar X s-a indreptat impotriva lui W, procesele au fost continuate intre aceste parti, pe propriile costuri. Casa de Expeditie V prin asiguratorul sau, a castigat impotriva subcontractantului W pretentiile de plata a daunei, care in cele din urma a trebuit sa achite cumparatorului de marfuri A intreaga valoare a daunei – furt.
Subcontractantul W a putut de la X si X de la Y sa-si recupereze cheltuielile de judecata, iar Y in lipsa unei asigurari CMR pe subcontractori a trebuit sa plateasca din propriul buzunar aceste cheltuieli, fara a putea sa se indrepte cu regres asupra lui Z, deoarece acesta a intrat intre timp in faliment.
De retinut!
Ce trebuie retinut din acest caz:
- fiecare casa de expeditie si fiecare transportator, care incheie un contract de transport sau de expeditie, este responsabil pentru neglijenta subcontractorului conform articolului 3 din Conventia CMR; de aceea fiecare din participanti trebuie sa aiba o asigurare CMR valabila si cuprinzatoare.
- O polita de asigurare CMR trebuie sa includa si pretentiile articolului 29 din Conventia CMR, iar suma asigurata sa fie suficient de mare astfel incat sa cuprinda si pretentiile articolului mentionat.