Pactul Verde European prevede ca o parte substanțială (75%) din transportul rutier de mărfuri să treacă pe calea ferată și pe căile navigabile interioare. Aceasta înseamnă, în practică, utilizarea transportului intermodal, în care cea mai lungă parte a călătoriei se desfășoară pe căi ferate sau pe apă, în timp ce doar primul și ultimul kilometru este realizat pe șosea. Drept urmare, arată un studiu al Comisiei Europene, sunt necesare echipamente și tehnologii eficiente de transbordare, care să permită un transfer rapid și eficient al unităților de încărcare între modurile de transport.

Raportul Comisiei Europene, care se înscrie în cadrul măsurilor de modernizare a politicilor comunitare de transport intermodal, compară performanța diferitelor tehnologii de transbordare în combinație cu diferite unități de încărcare. 

Studiul prezintă combinațiile cele mai utilizate, eficiența acestora din punct de vedere al costurilor și al timpului, disponibilitatea lor și potențialul viitor. Documentul analizează, de asemenea, capacitatea disponibilă și limitările terminalelor din rețeaua TEN-T.

Astfel, studiul concluzionează că, în general, tehnologiile standard de transbordare verticală (de exemplu macaraua portal) în combinație cu containerele devin competitive doar în cazul unui transport rutier pe distanțe de aproximativ 1000 km. În același timp, prin prisma performanței de mediu, pentru distanțe de peste 600 km majoritatea lanțurilor de transport intermodal ar avea costuri externe mai mici decât transportul doar pe șosea.

Analiza mai relevă că unitatea de încărcare cea mai economică este containerul, macaraua verticală este mai eficientă decât transbordarea orizontală, inclusiv pentru semiremorci, în timp ce unele tehnologii inovatoare care pot ridica simultan mai multe unități de încărcare pot reduce timpii de manipulare în terminale.

Majoritatea (60-80%) capacității de transbordare din UE este asigurată de tehnologiile de transbordare verticală, urmate de navele Ro-Ro (20-35%). 

”Este important de știut că, până în 2030, capacitatea de transbordare în UE nu va fi suficientă pentru a satisface cererea de extindere planificată a capacității rețelei. Prin urmare, disponibilitatea terminalelor în rețeaua de transport transeuropean (TEN-T) necesită investiții suplimentare și o planificare atentă, având în vedere că soluțiile de transbordare compatibile trebuie să fie disponibile la ambele capete ale unui segment de transport feroviar/naval. În plus, în multe părți ale rețelei TEN-T sunt necesare modernizări structurale pentru a permite transportul semiremorcilor în tren. Cele mai multe upgrade-uri sunt necesare în Spania, Franța și Italia, care împreună reprezintă 75% din aceste secțiuni”, se menționează în studiul Comisiei Europene.

Investiția necesară pentru înlăturarea acestor limitări de rețea (gabarit pentru semiremorci, terminale cu tehnologie specifică) este evaluată la circa 7,7 miliarde de euro conform scenariului pe termen mediu.

Potrivit Comisiei Europene, concluziile studiului pot fi utile pentru statele membre în eforturile lor de a finaliza rețeaua de bază (core TEN-T) până în 2030 și, respectiv, 2050 pentru rețeaua cuprinzătoare  (comprehensive TEN-T), precum și pentru proiectele din Mecanismul pentru Interconectarea Europei (Connecting Europe Facility - CEF) și pentru alte investiții în terminale.

Pentru operatorii de terminale și de transport care au în vedere investiții sau operațiuni noi, Anexa la studiu include fișe utile cu detalii pentru fiecare combinație între tehnologia de transbordare și unitatea de încărcare.