Curtea Europeana de Justitie (CEJ) a decis ca serviciul de punere in legatura cu conducatori auto neprofesionisti furnizat de Uber tine de serviciile din domeniul transporturilor. Statele membre pot, prin urmare, sa reglementeze conditiile de prestare a acestui serviciu.
Platforma electronica Uber furnizeaza, prin intermediul unei aplicatii pentru telefoane inteligente, un serviciu remunerat de punere in legatura a unor conducatori auto neprofesionisti care utilizeaza propriul autovehicul cu persoane care doresc sa efectueze deplasari urbane.
In anul 2014, o asociatie profesionala a soferilor de taxi din Barcelona a formulat o actiune la Tribunalul Comercial nr. 3 prin care se urmarea constatarea faptului ca activitatile Uber Systems Spain, o societate afiliata Uber Technologies, constituie practici inselatoare si acte de concurenta neloiala. Astfel, nici Uber Systems Spain, nici conducatorii auto neprofesionisti ai autovehiculelor in cauza nu ar detine licentele si permisele prevazute de Regulamentul privind serviciile de taxi in Zona Metropolitana Barcelona.
Pentru a verifica daca activitatile Uber sunt susceptibile sa fie calificate ca neloiale si sa incalce normele de concurenta spaniole, Tribunalul din Barcelona a considerat necesar sa verifice daca Uber trebuie sau nu trebuie sa detina o autorizatie administrativa prealabila. in acest scop, a apreciat necesar sa se stabileasca daca serviciile furnizate de aceasta societate trebuie sa fie privite ca fiind servicii de transport, servicii specifice societatii informationale sau o combinatie a celor doua tipuri de servicii. Astfel, de calificarea retinuta ar depinde posibilitatea de a impune lui Uber obligatia de a detine o autorizatie administrativa prealabila. in special, daca serviciul furnizat de Uber tine de Directiva privind serviciile in cadrul pietei interne1 sau de Directiva privind comertul electronic, practicile Uber nu ar putea fi considerate ca fiind neloiale.
Prin hotararea pronuntata miercuri, Curtea Europeana de Justitie declara ca un serviciu de intermediere precum cel in cauza, care are ca obiect, prin intermediul unei aplicatii pentru telefoane inteligente, sa puna in legatura, in scopul obtinerii unei remuneratii, conducatori auto neprofesionisti care utilizeaza propriul autovehicul cu persoane care doresc sa efectueze o deplasare urbana, trebuie considerat ca fiind indisociabil legat de un serviciu de transport si ca intrand sub incidenta calificarii drept „serviciu in domeniul transporturilor”, in sensul dreptului Uniunii.
Un astfel de serviciu trebuie exclus, prin urmare, din domeniul de aplicare al liberei prestari a serviciilor in general, precum si al Directivei privind serviciile in cadrul pietei interne si al Directivei privind comertul electronic.
Potrivit CEJ, rezulta ca, in stadiul actual al dreptului Uniunii, revine statelor membre sarcina de a reglementa conditiile prestarii unor asemenea servicii, cu respectarea normelor generale ale Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.
Curtea considera mai intai ca serviciul furnizat de Uber nu se rezuma la un serviciu de intermediere care consta in a pune in legatura, prin intermediul unei aplicatii pentru telefoane inteligente, un conducator auto neprofesionist care utilizeaza propriul autovehicul si o persoana care doreste sa efectueze o deplasare urbana. Astfel, in aceasta situatie, furnizorul acestui serviciu de intermediere creeaza in acelasi timp o oferta de servicii de transport urban pe care o face accesibila in special prin instrumente informatice si a carei functionare generala o organizeaza in favoarea persoanelor care doresc sa recurga la aceasta oferta in vederea unei deplasari urbane. CEJ arata in aceasta privinta ca aplicatia furnizata de Uber este indispensabila atat pentru conducatorii auto, cat si pentru persoanele care doresc sa efectueze o deplasare urbana. Aceasta subliniaza de asemenea ca Uber exercita si o influenta decisiva asupra conditiilor prestatiei furnizate de conducatorii auto.
In consecinta, Curtea apreciaza ca trebuie sa se considere ca acest serviciu de intermediere face parte integranta dintr-un serviciu global al carui element principal este un serviciu de transport si ca, prin urmare, corespunde calificarii nu drept „serviciu al societatii informationale”, ci drept „serviciu in domeniul transporturilor”.
CEJ declara ca, prin urmare, Directiva privind comertul electronic nu este aplicabila in cazul unui astfel de serviciu, care este de asemenea exclus din domeniul de aplicare al Directivei privind serviciile in cadrul pietei interne. Pentru acelasi motiv, serviciul in discutie nu tine de libera prestare a serviciilor in general, ci de politica comuna a transporturilor. Or, serviciile de transport urban necolectiv, precum si serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de intermediere furnizat de Uber, nu au condus la adoptarea unor norme comune in temeiul acestei politici.
Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.