Primul automobil electric BMW a fost dezvaluit pe 10 septembrie 1972 in cadrul Olimpiadei de la München. Manifestarea crizei petrolului in repetate randuri si o serie de reglementari pentru reducerea emisiilor au facut ca BMW, ca intreaga industrie auto, sa exploreze noi tehnologii de propulsie.

Compania din München deja prezentase BMW 2002 tii (Turismo Internationale Injection), un automobil mai eficient si cu emisii reduse, cand in 1969 a pregatit doua automobile electrice de testare pentru a explora oportunitatile propulsiei electrice. Numele de cod al programului a fost „E7”.

Drept platforma de test a fost ales BMW 1602 (automobil electric BMW), construindu-se doua modele de test. A fost inlocuit sistemul de propulsie conventional cu o solutie electrica. Sistemul folosea douasprezece baterii standard VARTA de 12V cu plumb, conectate in serie. Capacitatea totala era evaluata la 12.6 kWh.

Bateriile alimentau un motor de curent continuu, dezvoltat de Bosch, care livra o putere continua de 12 kW/16 CP si un varf de putere de 43 CP. Motorul era conectat direct la diferentialul spate printr-un reductor, fara a fi nevoie de o cutie de viteza.

Printr-o singura pedala se putea controla acceleratia si frana de motor, pentru o experienta incipienta de „one-pedal-feeling” care a fost consacrata mai tarziu de BMW i3.

Motorul electric a fost pozitionat in locul cutiei de viteze. In ceea ce initial era compartimentul motor au fost gazduiti cei 12 acumulatori cu o greutate de 350 kg, alaturi de sistemul de racire pentru motor. Setul de baterii putea fi scos ca si schimbat cu unul proaspat incarcat. Grila fata se deschide pentru a oferi acces la un port de incarcare. Durata de viata a bateriilor era estimata la aproximativ 2500 km.

Greutatea suplimentara fata de un BMW 1602 standard a fost de 350 kg, in principal din cauza setului de acumulatori si a ranforsarilor necesare pentru sasiu. Greutatea intregii unitati de propulsie (176 kg), pe de alta parte, corespundea in mare masura cu cea a versiuni cu ardere interna (188 kg). Spatiul disponibil nu era cu nimic inferior modelului cu motor cu ardere interna. Masa totala era de 1329 kg, cu 391 mai mare fata de un model 1602 conventional.

Acceleratia de la 0-50 km/h era de aproximativ 8-10 secunde, viteza maxima in jur de 90 km/h. Bateriile complet incarcate permiteau o autonomie de aproximativ 60 km (la o viteza constanta de 50 km/h) sau aproximativ 30 km in traficul urban.

Dupa doi ani de dezvoltare in secret, cele doua modele electrice au fost puse la dispozitia organizatorilor Olimpiadei de la München din 1972. Cu rularea fara emisii si silentioasa, modelele s-au dovedit perfecte pentru competitiile de alergare pe distante lungi, remarcandu-se la proba de maraton.