Inca de acum 50 de ani, Continental se pregatea pentru viitorul mobilitatii. In 11 septembrie 1968, prima masina fara pilot comandata electronic a ajuns la pista de testare Contidrom din Heath Luneburg, spre uimirea publicului care a participat la test.

„Viitorul este aici“ si „In viraje inclinate, cu o fantoma la volan" s-au numarat printre titlurile din presa vremii. Mai mult de 400 de ziare, reviste, posturi de radio si canale de televiziune au relatat despre eveniment. Scopul real al acestui proiect vizionar a fost sa determine modul in care anvelopele ar putea fi testate cu precizie folosind metode stiintifice in conditii programate. Cu toate acestea, inginerii Continental au impins limitele a ceea ce era posibil din punct de vedere tehnic la acel moment si, intr-un fel, deschideau calea pentru viitorul sofatului.

Noile sisteme pentru vehiculul de testare fara sofer au fost dezvoltate pentru Continental de Siemens, Westinghouse si cercetatori de la universitatile tehnice din Munchen si Darmstadt. Vehiculul a fost ghidat de un fir aflat pe suprafata drumului. Sistemul electronic din masina a utilizat senzori pentru a detecta daca era inca pe pista si a ajustat automat directia. „In cele din urma, a fost o masina care a condus prin cablu“, a remarcat Hans-Jurgen Meyer (78). Cu 50 de ani in urma, era un inginer tanar, responsabil pentru dezvoltarea de noi metode de masurare pentru o analiza obiectiva a anvelopelor. Anterior acestui test, deseori anvelopa era evaluata pur subiectiv. Bobinele de masurare atasate vehiculului au detectat un camp magnetic emis de firul atasat la suprafata drumului. Acest sistem a permis controlul electronic de precizie.

La Mercedes-Benz 250 Automatic (denumit si "Stroke Eight"), inginerii au instalat o serie de echipamente, inclusiv directie electro-mecanica, un regulator electro-mecanic de acceleratie si un sistem radio pentru raportarea masuratorilor – tehnologie de ultima generatie in acea vreme. In plus, pe barele de protectie a fost montata o gama larga de antene, cu electronice de comanda, precum si un sistem de franare electro-pneumatic, amplasat in portbagaj.

Prin intermediul firului spre masina, postul de comanda de langa pista de testare a trimis comenzi ca vehiculul sa franeze, sa accelereze sau sa claxoneze. Beneficiul noului sistem de testare a fost acela ca excluderea posibilitatii influentei umane a dus la o crestere considerabila a preciziei masuratorilor. Intre timp, testele au insemnat ca centrul de testare Contidrom, care fusese deschis in anul precedent, a fost folosit la capacitatea sa maxima pentru prima data.