Costurile legate de poliția rutieră nu pot fi luate în considerare la calculul taxelor de trecere pentru utilizarea rețelei rutiere transeuropene de către vehiculele grele de marfă,întrucât nu fac parte din costurile infrastructurii pe baza cărora trebuie calculat cuantumul taxelor de drum, arată o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) publicată în data de 28.10.2020.

CJUE a luat această decizie în urma sesizării unei companii poloneze, care a estimat că modalitățile de calcul al taxelor de trecere pe care a trebuit să le achite în Germania au condus la o obligație financiară excesivă, încâlcând astfel dreptului Uniunii.

Astfel, compania poloneză a introdus o acțiune având ca obiect obținerea rambursării taxelor de trecere în cauză la instanțele germane.

Sesizată în apel cu acest litigiu, Oberverwaltungsgericht fürdas Land Nordrhein-Westfalen (Tribunalul Administrativ Superior al Landului Renania de Nord-Westfalia, Germania) a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă costurile legate de poliția rutieră care au fost incluse în calculul taxelor de trecere, constituie o încălcare a Directivei de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea infrastructurii.

Curtea a arătat că directiva impune statelor membre care introduc sau mențin taxe de trecere asupra rețelei rutiere transeuropene o obligație precisă și necondiționată de a determina nivelul acestor taxe ținând seama doar de costurile infrastructurii, și anume costurile de construcție, de operare, de întreținere și de dezvoltare a rețelei rutiere respective. În consecință, un particular poate invoca în mod direct în fața instanțelor naționale această obligație împotriva unui stat membru atunci când acesta nu a respectat-o sau a transpus-o incorect.

În ceea ce privește aspectul dacă costurile legate de poliția rutieră se încadrează în noțiunea de costuri de operare și, pe acest temei, pot fi cuprinse în calculul taxelor de trecere, Curtea arată că această noțiune se raportează la costurile care decurg din exploatarea infrastructurii respective. Or, activitățile de poliție intră în responsabilitatea statului care acționează în exercitarea prerogativelor sale de putere publică, iar nu ca operator al infrastructurii rutiere. În consecință, costurile legate de poliția rutieră nu pot fi considerate ca fiind costuri de operare, prevăzute de directivă.

Curtea a respins totodată argumentul invocat că includerea costurilor legate de poliția rutieră ar determina numai o depășire relativ scăzută, de ordinul a 3,8% sau a 6% din costurile infrastructurii, sublinind că directiva europeană se opune oricărei depășiri a costurilor infrastructurii care ar rezulta, printre altele, din luarea în considerare a unor costuri neeligibile.

Totodată, Curtea a respins cererea Germaniei privind limitarea în timp a efectelor acestei hotărâri.