Retailerul de modă H&M este ultimul dintr-o lungă listă de comercianți cu amănuntul care a anunțat că ia în considerare taxarea clienților pentru returnările produselor achiziționate online. Compania analizează în prezent modificarea politicii de retur în Norvegia și Regatul Unit. 

H&M nu este primul mare retailer de modă care ia în calcul taxarea returnărilor de produse. Zara a introdus recent plata pentru o astfel de operațiune în Regatul Unit, Irlanda, Belgia și Țările de Jos, în timp ce Boohoo a introdus o taxă standard de 1,99 lire, marcând astfel finalul retururilor gratuite. În același context, Next și Uniqlo taxează clienții și pentru returnările produselor achiziționate online.

”Decizia privind taxarea returnărilor a fost adoptată în condițiile în care costurile companiilor au crescut din cauza majorării prețurilor la materiale și mărfuri, în timp ce cheltuielile consumatorilor au scăzut pe fondul incertitudinii economice. Pe măsură ce ratele de returnare au avansat odată cu trecerea în online, la fel au crescut și costurile logisticii din comerțul electronic. În plus, sectorul de îmbrăcăminte are rate de returnare mult mai mari decât pentru alte categorii de produse din comerțul electronic. În SUA, de exemplu, aproximativ 21% din returnările de produse au fost articole de îmbrăcăminte, în timp ce în Marea Britanie rata de returnare a îmbrăcămintei este de aproximativ 32%. Comparativ, rata de returnare pentru electronicele de larg consum în ambele economii majore este de doar 7-8%”, explică Nia Hudson, analist în cadrul companiei de consultanță Transport intelligence (Ti).

Ratele ridicate de returnare se datorează în mare măsură faptului că majoritatea cumpărătorilor de îmbrăcăminte folosesc o practică numită „bracketing”, în care achiziționează mai multe mărimi/culori ale aceluiași articol și le returnează pe cele care nu le-au plăcut. Reducerile acordate pentru produsele noi, ieftinirile, livrarea gratuită și returnările gratuite de către unele mărci de modă încurajează clienții să apeleze la „bracketing”. Problemele de calitate și inconsecvențele în stabilirea dimensiunilor hainelor, care afectează adesea industria de fast-fashion, sunt, la rândul lor, sinonime cu rate de returnare crescute.

”Deși returnările sunt, de asemenea, extrem de dăunătoare pentru mediu, decizia de taxare a acestora este preponderent motivată financiar”, subliniază Nia Hudson. 

Cu rate de returnare pentru produselor din comerțul electronic variind între 20% și 30% și cu vânzări globale în e-commerce estimate să atingă 4,7 miliarde de lire sterline până în 2023, volumul returnărilor va crește considerabil. ”Drept urmare, modul în care comercianții cu amănuntul și mărcile gestionează returnările devine o parte mai importantă a relației cu clienții”, se arată în analiza Ti. 

Un studiu realizat în 2019 de UPS a arătat că 54% dintre consumatori analizează politica de retur înainte de a face o achiziție. ”Acest lucru subliniază importanța returnărilor în procesul  mai larg de vânzare, iar termenii și nivelurile de confort ale acestora vor influența rezultatul final în cazul în care clienților nu le va plăcea. Punctul cheie pentru retaileri este modul în care fac față unei achiziții dezamăgitoare sau nedorite, acesta fiind la fel de important ca și modul în care își atrag clienții”, mai spune analistul Ti.

În opinia sa, deși rămâne de văzut cum deciziile privind menținerea returnărilor gratuite vor impacta profitul comercianților cu amănuntul, este de așteptat că și alți retaileri să decidă taxarea retururilor, deoarece randamentele continuă să reducă marjele de profit. Prin urmare, returnările gratuite ar putea deveni, în curând, istorie.