Având în vedere caracterul foarte mobil al sectorului transporturilor, conducătorii auto nu sunt detașați, în general, într-un alt stat membru în baza unor contracte de servicii pe perioade lungi de timp, așa cum se întâmplă uneori în alte sectoare.

Prin urmare, Directiva 1057/2020 prevede reguli specifice privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier prin care clarifică circumstanțele în care normele privind detașarea pe termen lung din Directiva 96/71/CE nu se aplică acestor conducători auto.

În consecință, conducătorii auto profesioniști nu ar trebui să fie încadrați în situațiile în care o detașare depășește 12 luni sau, după caz, 18 luni pentru care trebuie garantat setul suplimentar de condiții de muncă  prevăzut în cadrul Directivei detașării 957/2018.

Normele europene specifice detașării în sectorul transportorilor rutiere precizează clar că: “se consideră că o detașare se încheie atunci când conducătorul auto părăsește statul membru gazdă în cursul efectuării transportului internațional de mărfuri sau de persoane. Respectiva perioadă de detașare nu se cumulează cu perioadele de detașare anterioare în contextul unor astfel de operațiuni internaționale efectuate de același conducător auto sau de un alt conducător auto pe care acesta îl înlocuiește.”

Totodată, având în vedere faptul că normele privind detașarea pe termen lung nu se aplică șoferilor profesioniști angajați de companiile internaționale de transport, Comisia Europeană ar trebui să clarifice că nici prevederile Regulamentului european 883/2004 privind  coordonarea sistemelor de securitate socială nu se aplică în cazul detașării conducătorilor auto profesioniști, pentru că perioadele de detașare a acestora nu se cumulează și astfel durata previzibilă a activității nu depășește 24 de luni.