Incepe scoala.

Nu pe 15 septembrie, pe 12 ... Necunoscatori in intortocheatele drumuri ale politicii Ministerului Invatamantului, copiii, viitori sau deja elevi, se bucura indiferent de data cand incepe scoala; pentru parintii lor, apar griji noi.

De luni, conform datelor statistice, 3,7 milioane de copii vor lua drumul scolii. Insotiti sau nu, pe jos sau in masinile parintilor, in mijloacele de transport in comun, sau in microbuzele scolare, acestia vor face parte integranta din spatiul rutier.

Inceputul anului scolar aduce din nou in prim plan siguranta elevilor in trafic, programele de educatie rutiera atat pentru copii, cat si pentru conducatorii auto.

Programe care, din pacate, se pare ca nu isi ating scopul. Mor sau sunt raniti mult prea multi copii in accidente rutiere.

Conform Politiei rutiere, in primele 5 luni ale anului 2016 s-au produs 261 de accidente generate din vina copiilor, soldate cu 17 morti si 216 raniti grav.

Conform aceleiasi statistici in anul 2015, minorii au generat 37,7% din accidentele in care au fost implicati si 37,5% din mortalitatea acestora.

Ca si in cazul general al pietonilor, copiii sunt de multe ori cei care prin comportamentul lor provoaca accidentele.

Comportamentul copilului in spatiul rutier poate fi caracterizat la prima vedere ca imprudent si imprevizibil.

Chiar si in aceste situatii limita, numai copiii sunt de vina?

Inainte de toate ar trebui sa ne gandim la comportamentul parintilor in calitatea lor de conducatori auto.

Atitudinea si comportamentul parintilor este primul model pe care copilul il observa si bineinteles il adopta pe strada.

“Trebuie sa se faca ore de educatie rutiera in scoala chiar din clasa pregatitoare”,

... considera multi parinti atunci cand sunt intrebati cu privire la modalitatile eficiente prin care i-am putea  face pe copii sa circule prudent si corect.

Aceiasi parinti insa isi tarasc copilul de mana printre masini si tramvaie traversand prin loc nepermis si fara sa se asigure.

Care va fi reactia copilului care isi observa tatal sau mama, aflati la volan conducand imprudent si incorect.

Cum sa mai creada elevii in povetele date de profesori la ore atunci cand ii vad pe strada la fel de neatenti si imprudenti ca si copiii.

Si daca copii au scuza imaturitatii varstei, profesorii nu stiu cum pot fi scuzati.

Cat de bine structurate, cat de atractiv formulate campaniile de educatie rutiera nu vor fi decat apa de ploaie daca cei care le gandesc si le desfasoara nu vor fi ei in primul rand modele pentru copii.

Asa cum scoala ii invata matematica, gramatica si multe altele, ar trebui sa-i invete si cum trebuie sa circule. Dar Ministerul Invatamantului, in multitudinea de „preocupari” privind modalitatile cele mai eficiente pentru a-i pregati pentru viata, uita mereu de orele de educatie rutiera.

Sa fie oare atat de putin important pentru Ministerul Invatamantului ca numai in primele 5 luni ale anului 2016, au murit in accidente rutiere cu 9,9% mai multi copii decat in aceiasi perioada a anului 2015?

Educatia rutiera trebuie sa se afle in prim planul actiunilor de siguranta rutiera, atat la nivel guvernamental, al organizatiilor non guvernamentale de profil, cat si la nivelul tuturor celor implicati in traficul rutier, pana la nivelul educatorilor, profesorilor si nu in ultimul rand al parintilor.

Acum o data cu inceperea noului an scolar sa nu uitam:

Copiii nu sunt singurii vinovati de tragediile produse in spatiul rutier. Responsabilitatea este a noastra, a tuturor.