A aparut Ghidul de bune practici aplicabil furnizorilor de servicii financiare nebancare

Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) a dat publicitatii un Ghid de bune practici care isi propune prezentarea intr-o forma concisa si accesibila a reperelor ce trebuie respectate, pentru a presta serviciile in acord cu prevederile legale.

Scopul declarat al acestui Ghid este de a asigura, in vederea unei functionari optime a pietei, un nivel ridicat de informare si protectie a consumatorilor.

De interes pentru transportatori, pentru toti posesorii de autovehicule este capitolul care se refera la principiile specifice aplicabile entitatilor reglementate din piata asigurarilor.

Conform Ghidului ASF, contractul de asigurare este cel care reprezinta in fapt produsul de asigurare, serviciul oferit de asigurator, fiind un element component al pietei asigurarilor.

De asemenea in Ghid se precizeaza faptul ca:

“ Entitatilor care comercializeaza produse si servicii specifice pietei asigurarilor le revine deopotriva obligatia de a informa consumatorii si de a veni in sprijinul acestora, pentru a permite formarea corecta a cererii si ofertei pe aceasta piata”.

Va prezentam in continuare  principiile specifice aplicabile entitatilor reglementate din piata asigurarilor:

• La vanzarea unui produs de asigurare societatile de asigurare si intermediarii in asigurari vor explica consumatorului clauzele cuprinse in contractul de asigurare, in special cu privire la obiectul asigurarii si excluderi, la procedura aferenta unei daune, la drepturile si obligatiile partilor. In faza pre-contractuala, la solicitarea consumatorilor, societatile de asigurare vor pune la dispozitia solicitantului un exemplar al conditiilor aplicabile contractului de asigurare in scris, fizic sau electronic.
• Entitatatile ce comercializeaza produse de tip unit-linked vor explica consumatorului faptul ca evolutia detaliata a contractului (proiectia) nu reprezinta o promisiune referitoare la evolutia viitoare a investitiilor, aceasta evolutie fiind influentata de mai multi factori de risc ce pot aparea in timp.
• Tipul si valoarea fransizei vor fi precizate in contractul de asigurare.
• La incheierea unui contract de asigurare societatile de asigurare vor stabili impreuna cu asiguratul care este modalitatea preferata de acesta din urma pentru a-i fi comunicate eventuale modificari ale conditiilor ce deriva din contractul de asigurare, asa cum sunt, de exemplu, lista unitatilor service partenere sau lista medicilor agreati de asigurator. Informatiile care se modifica si care au efecte asupra derularii contractului vor fi furnizate consumatorului conform modalitatii agreate de acesta, astfel incat accesul la informatii sa fie neingradit. Daca, de exemplu, aceste modificari sunt comunicate doar prin intermediul paginii de internet a societatii de asigurare si asiguratul a solicitat in mod expres aceasta forma de comunicare, atunci aceste modificari ii sunt opozabile. In cazul in care consumatorul a solicitat ca informatiile sa ii fie transmise prin posta/curier rapid sau prin posta electronica, dar refuza primirea ori adresa de posta electronica este nefunctionala, atunci obligatia de comunicare din partea societatii de asigurare – se considera indeplinita la data primirii refuzului.
• In timpul derularii contractului de asigurare, asiguratorul este obligat sa aduca spre instiintare consumatorului informatii privind orice modificare a denumirii, formei juridice, a adresei; orice modificare a conditiilor contractuale; situatia bonusurilor si a sumelor ce reprezinta participarea la profit (la fiecare aniversare a contractului), daca este cazul.
• Asiguratorul nu poate cesiona contractul de asigurare fara acordul scris al asiguratului, exceptie facand cazurile cesiunilor de portofoliu.
• In ceea ce priveste dreptul asiguratului de a transmite o notificare privind denuntarea unilaterala a contractului de asigurari, aceasta va fi transmisa in conformitate cu legislatia aplicabila, iar asiguratorul are obligatia de a comunica cum si unde se transmite aceasta notificare, asigurandu-se ca nu exista nicio situatie care sa restranga consumatorului acest drept (de exemplu, un aparat fax nefunctional, o adresa de registratura la care nu se preiau adrese sau scrisori, o adresa de e-mail nefunctional etc.).

• Asiguratorul sau intermediarul, dupa caz, va informa asiguratul cu privire la efectele existentei mai multor asigurari valabile cu acelasi obiect al asigurarii. Această informare se aplica in situatia in care asiguratul comunica asiguratorului sau intermediarului anterior incheierii contractului de asigurare faptul ca mai detine o asigurare cu acelasi obiect. Aceasta informare trebuie facuta in mod clar si vizibil.
• Brokerii de asigurare vor acorda asistenta asiguratului sau persoanei cu vocatie la despagubire, la cererea acestuia cu privire la derularea contractului de asigurare pe toată perioada de valabilitate a acestuia.
• In cadrul contractelor de asigurare care contin conditii referitoare la unitati partenere/nepartenere (service-uri, unitati medicale s.a.) in care asiguratul poate sa-si remedieze daunele/pagubele/avariile s.a., prevederile contractuale vor fi clare in ceea ce priveste modalitatea de stabilire si acordare a despagubirii cuvenite asiguratului. Conditiile de asigurare trebuie sa garanteze o informare corecta a asiguratilor prin prezentarea de o maniera cat mai clara a avantajelor/dezavantajelor utilizarii unor unitati agreate, respectiv a conditiilor de stabilire a despagubirilor in aceste situatii. Contractul ce se incheie ca urmare a unui acord telefonic intre entitate si consumator va fi transmis acestuia din urma in forma electronica sau in formă fizica si urmeaza sa-si produca efectele doar dupa primirea acestuia de catre consumator conform modalitatii de comunicare agreate in prealabil de cele doua parti.

Ghidul de bune practici se aplica entitatilor pietelor financiare nebancare ce sunt supuse reglementarii si supravegherii ASF, respectiv oricarui contract incheiat intre un comerciant/profesionist si un consumator de instrumente, produse sau servicii financiare comercializate pe aceste piete, inclusiv agentilor de asigurare subordonati si activitatilor de bancassurance.

Asa cum se afirma in introducerea Ghidului de bune practici aplicabil furnizorilor de servicii financiare nebancare, acesta reprezinta repere ce trebuie respectate, pentru a presta serviciile în acord cu prevederile legale. Nu vrem sa analizam cat de pertinente sunt principiile care ar trebui sa ghideze asiguratori ( desi unele se refera mai mult la obligatiile asiguratilor, decat la cele ale asiguratorilor), vrem doar sa atragem atentia ca un ghid de bune practici pentru a fi eficient, trebuie sa fie si aplicat de cei carora li se adreseaza. Sa speram ca asiguratorii vor tine cont de principiile de bune practici enuntate de acest ghid, chiar daca nerespectarea lor nu duce la sanctiuni concrete.