Incheierea unui contract de asigurare obligatorie de raspundere civila auto (RCA) este obligatorie atunci cand vehiculul in cauza este inmatriculat intr-un stat membru si
nu a fost retras in mod legal din circulatie. O asemenea obligatie nu poate fi exclusa pentru simplul fapt ca, la un moment dat, un vehicul inmatriculat nu este apt sa circule din cauza starii sale tehnice, se arata intr-o Hotarare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE). 

La 7 februarie 2018, Districtul Ostrów din Polonia, o colectivitate locala poloneza, a devenit proprietar pe cale judiciara, in temeiul unei decizii de confiscare, a unui vehicul inmatriculat in tara. Ca urmare a notificarii acestei decizii, la 20 aprilie 2018, districtul a asigurat vehiculul incepand cu urmatoarea zi lucratoare a administratiei, si anume luni, 23 aprilie 2018. Avand in vedere starea tehnica defectuoasa a acestuia, Districtul Ostrów a decis ca vehiculul sa fie trimis la casare, in vederea distrugerii. Pe baza certificatului eliberat de centrul de casare, radierea vehiculului a avut loc la 22 iunie 2018.

La 10 iulie 2018, (Fondul de Garantare a Asigurarilor din Polonia a aplicat districtului o amenda de 4200 zloti polonezi (aproximativ 933 de euro) pentru neindeplinirea obligatiei de a incheia un contract de asigurare de raspundere civila auto pentru acest vehicul pentru perioada 7 februarie-22 aprilie 2018.

Districtul Ostrowski a sesizat Tribunalul Districtual din Ostrów Wielkopolski, cu o actiune in constatarea faptului ca, in perioada in litigiu, acesta nu avea obligatia de a asigura vehiculul. Instanta mentionata a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene sa stabileasca existenta unei obligatii de a incheia un contract de asigurare de raspundere civila pentru un vehicul inmatriculat intr-un stat membru, care se afla pe un teren privat, nu este apt sa circule din cauza starii sale tehnice si, ca urmare a deciziei proprietarului sau, este destinat distrugerii.

Prin hotararea pronuntata, CJUE a statuat ca incheierea unui contract de asigurare de raspundere civila auto este obligatorie atunci cand vehiculul in cauza este inmatriculat intr-un stat membru, in cazul in care acest vehicul nu a fost retras in mod legal din circulatie, in conformitate cu reglementarea nationala aplicabila.

Aprecierea Curtii

In primul rand, Curtea arata ca incheierea unui contract de asigurare de raspundere civila auto este, in principiu, obligatorie pentru un vehicul inmatriculat intr-un stat membru, care se afla pe un teren privat si este destinat distrugerii ca urmare a deciziei proprietarului sau, chiar daca, la un moment dat, acest vehicul nu este apt sa circule din cauza starii sale tehnice. In aceasta privinta, Curtea aminteste ca notiunea de „vehicul” este obiectiva si independenta de utilizarea care se da sau care se poate da vehiculului in cauza ori de intentia proprietarului sau a unei alte persoane de a-l utiliza in mod efectiv.

Or, starea tehnica a unui vehicul poate varia in timp, iar eventuala reparare a acestuia depinde de factori subiectivi, precum vointa proprietarului sau a detinatorului acestuia de a efectua sau de a solicita efectuarea reparatiilor necesare si disponibilitatea bugetului necesar in acest scop. in consecinta, daca simplul fapt ca, la un moment dat, un vehicul nu este apt sa circule ar fi suficient sa il lipseasca de calitatea sa de vehicul si sa il excepteze de la obligatia de asigurare, caracterul obiectiv al acestei notiuni de „vehicul” ar fi repus in discutie. in plus, obligatia de asigurare nu este legata de utilizarea vehiculului ca mijloc de transport la un moment dat, nici de chestiunea daca vehiculul in discutie a cauzat prejudicii. Prin urmare, obligatia de asigurare nu poate fi exclusa pentru simplul fapt ca, la un moment dat, un vehicul inmatriculat nu este apt sa circule din cauza starii sale tehnice si, prin urmare, nu este apt sa cauzeze un prejudiciu, chiar daca este astfel de la transferul dreptului de proprietate asupra sa. De asemenea, intentia proprietarului sau a unei alte persoane de a distruge vehiculul nu permite in sine sa se considere ca acesta isi pierde calitatea de „vehicul” si este exceptat in acest mod de la obligatia de asigurare. Astfel, calificarea drept „vehicul” si domeniul de aplicare al obligatiei de asigurare nu pot depinde de acesti factori subiectivi, deoarece s-ar aduce de asemenea atingere previzibilitatii, stabilitatii si continuitatii obligatiei mentionate, a carei respectare este totusi necesara pentru a asigura securitatea juridica.

In al doilea rand, Curtea statueaza ca obligatia, de principiu, de a asigura un vehicul inmatriculat intr-un stat membru, care se afla pe un teren privat si este destinat distrugerii de catre proprietarul sau, chiar daca, la un moment dat, nu este apt sa circule din cauza starii sale tehnice, se impune, pe de o parte, pentru a asigura protectia victimelor accidentelor rutiere, avand in vedere ca interventia organismului de despagubire a pagubelor materiale sau a vatamarilor corporale cauzate de un vehicul neasigurat este prevazuta numai in cazurile in care incheierea asigurarii este obligatorie. Astfel, aceasta interpretare garanteaza ca victimele mentionate sunt, in orice caz, despagubite fie de asigurator, in temeiul unui contract incheiat in acest scop, fie de organismul de despagubire in cazul in care vehiculul implicat in accident nu a fost asigurat sau atunci cand acest vehicul nu a fost identificat. Pe de alta parte, ea permite sa se asigure in cea mai mare masura posibila respectarea obiectivului care urmareste garantarea liberei circulatii atat a vehiculelor care stationeaza in mod obisnuit pe teritoriul Uniunii, cat si a persoanelor care se afla la bordul acestora. Astfel, doar atunci cand se asigura o protectie solida a potentialelor victime ale accidentelor rutiere se poate cere statelor membre sa se abtina de la efectuarea unui control sistematic al asigurarii vehiculelor care intra pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru, ceea ce este esential pentru a garanta aceasta libera circulatie.

In al treilea rand, Curtea precizeaza ca, pentru ca un vehicul sa fie exceptat de la obligatia de asigurare, acesta trebuie sa fie retras in mod oficial din circulatie, in conformitate cu reglementarea nationala aplicabila. Astfel, desi inmatricularea unui vehicul certifica in principiu capacitatea de a circula a acestuia si, prin urmare, de a fi utilizat ca mijloc de transport, un vehicul inmatriculat poate fi, in mod obiectiv, definitiv inapt sa circule din cauza starii sale tehnice defectuoase. Constatarea acestei incapacitati de a circula si cea a pierderii calitatii sale de „vehicul” trebuie efectuate insa in mod obiectiv. in aceasta privinta, desi radierea inmatricularii vehiculului poate constitui o astfel de constatare obiectiva, dreptul Uniunii nu prevede modul in care un vehicul poate fi retras in mod legal din circulatie. Prin urmare, aceasta retragere poate fi constatata, potrivit reglementarii nationale aplicabile, in alt mod decat prin radierea inmatricularii vehiculului in cauza.

Mentiune: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.