Comisia Europeana a publicat un set de orientari pentru a ajuta statele membre sa evalueze daca producatorii de masini folosesc dispozitive ilegale de manipulare a emisiilor auto sau daca acestia adopta strategii care permit vehiculelor sa treaca testele, în pofida noxelor ridicate.
Desi Comisiei Europene nu i-au fost solicitate clarificari suplimentare privind conceptul de dispozitiv de manipulare a emisiilor auto, nici de catre autoritatile nationale de omologare de tip, nici de catre industrie sau de catre alte parti interesate, totusi Bruxelles-ul a pregatit o documentatie explicita, pentru a sprijini statele membre si a le permite punerea în aplicare a legislatiei existente în domeniu.
Surse din cadrul Comisiei au aratat ca reprezentantii Bruxelles-ului sunt foarte frustrati de faptul ca, in pofida scandalului "Dieselgate", care a dezvaluit ca in conditii reale de conducere emisiile depasesc de 5 ori limitele impuse, statele membre nu au adoptat o pozitie mai dura impotriva industriei auto. De altfel, CE considera ca tarile tolereaza puternic constructorii de masini, iar in decembrie 2016 a declansat o actiune in justitie impotriva Germaniei, Marii Britanii si a altor cinci state membre.
"Investigatiile nationale in scandalul emisiilor au dezvaluit faptul ca un numar mare de producatori auto folosesc strategii care cresc emisiile in afara ciclului de testare Acest lucru este ilegal, cu exceptia cazurilor justificate din punct de vedere tehnic. Sarcina probei revine producatorului auto. Inselatoria nu poate fi tolerata", a declarat Elzbieta Bienkowska, comisarul pentru piata interna, industrie, antreprenoriat si IMM.
La randul lor, guvernele nationale au criticat legislatia UE, pe care au caracterizat-o a fi prea vaga, considerand ca permite producatorilor auto sa modifice sistemele de control al emisiilor in anumite circumstante, precum cele care ar deteriora motorul vehiculului.
4 metode de depistare
In documentul Comisiei Europene se arata ca dispozitivul de manipulare este definit de legislatia UE drept "orice element de proiectare care masoara temperatura, viteza vehiculului, turatia motorului (RPM), raportul de transmisie, depresiunea in galeria de admisie sau orice alt parametru in scopul activarii, modularii, intarzierii sau dezactivarii functionarii oricarei parti a sistemului de control al emisiilor, care reduce eficienta sistemului de control al emisiilor in conditii care pot fi regasite, in mod rezonabil, in timpul functionarii si al utilizarii normale a vehiculului".
Ca atare, pentru depistarea acestor dispozitive, statele membre pot aplica 4 categorii de proceduri care sa acopere toate situatiile posibile:
Categoria 1. Incercarea se efectueaza in laborator, intr-un mediu controlat, cu modificari limitate comparativ cu ciclul legislativ si in care parametrii modificati pot fi controlati. Modificarea conditiilor de incercare nu ar trebui sa duca la o modificare semnificativa a raspunsului fizic al sistemului motorului. Exemple de astfel de modificari includ incercarea vehiculelor cu o usa deschisa sau cu geamurile coborate.
Categoria 2. Incercarea se efectueaza intr-un laborator sau pe drum, in conditii diferite de cele din ciclul legislativ, iar valoarea parametrilor modificati poate fi controlata (de exemplu, realizarea unui ciclu legislativ pe o pista de incercare). Modificarea conditiilor de incercare poate, in unele cazuri, sa duca numai la o modificare limitata a raspunsului fizic al sistemului motorului. Exemple de astfel de modificari includ variatii ale temperaturii de incercare, executarea unor incercari cu pornire la cald si repetarea unor faze selectionate din cadrul ciclului de incercare.
Categoria 3. Incercarea se efectueaza pe drum, iar valorile parametrilor modificati sunt in mare masura necontrolate (de exemplu, viteza vehiculului din cauza traficului, temperatura etc.). Modificarea conditiilor de incercare poate sa duca la o modificare semnificativa a raspunsului fizic al sistemului motorului. Magnitudinea modificarii emisiilor poate depinde de cat sunt de dificile conditiile de incercare. Exemple de astfel de modificari includ incercarea pe diferite rute de incercare, caracterizate de profiluri de altitudine diferite, cum ar fi incercarea care respecta RDE. Incercarea RDE multipla ar permite si detectarea posibilei prezente a dispozitivelor de manipulare.
Categoria 4. „Incercarea prin surprindere” va acoperi incercarile care nu intra in niciuna dintre cele trei categorii anterioare, dar care pot fi necesare pentru detectarea unui eventual dispozitiv de manipulare, de exemplu in cazul incercarii privind emisiile evaporative.
Normele existente privind dispozitivele de manipulare au fost completate de Regulamentul (UE) 2016/6462 (respectiv RDE2). Regulamentul RDE 2 a introdus conceptele de „strategie auxiliara privind emisiile” (AES) si de „strategie de baza privind emisiile” (BES), in scopul omologarii de tip a vehiculelor usoare. Ambele concepte erau deja reglementate pentru omologarea de tip a vehiculelor grele.
Ca urmare, incepand de la 10 mai 2016, producatorii trebuie sa furnizeze descrierea acestor strategii ca parte din dosarul cu documentatie extins, care este transmis apoi autoritatii de omologare de tip. In cel de-al 3-lea regulament RDE, Comisia intentioneaza sa clarifice cerintele pentru AES/BES.