Noul Cod Fiscal, intrat in vigoare la inceputul anului, introduce o serie de modificari in ceea ce priveste mijloacele de transport care fac obiectul unui contract de leasing financiar. Noutatile se refera la declararea impozitului si la deductibilitatea cheltuielilor cu diferentele de curs valutar.
Legea nr. 227/2015 privind noul Cod Fiscal prevede, pentru mijloacele de transport care fac obiectul unui contract de leasing financiar, urmatoarele reguli pentru declararea impozitului:
- impozitul pe mijloacele de transport se va datora de catre locatar incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator incheierii contractului de leasing financiar, pana la sfarsitul anului in cursul caruia inceteaza contractul de leasing financiar;
- locatarul va avea obligatia depunerii declaratiei fiscale la organul fiscal in termen de 30 de zile de la data procesului-verbal de predare-primire a bunului;
- la incetarea contractului de leasing, atat locatarul, cat si locatorul vor depune declaratia fiscala la autoritatile competente, in termen de 30 de zile de la data incheierii procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente similare care atesta intrarea bunului in posesia locatorului, insotita de o copie a acestor documente.
- chiar si persoanele care beneficiaza de scutiri la plata impozitului pe mijloacele de transport vor avea obligatia depunerii declaratiilor fiscale de la plata impozitului pe mijloacele de transport.
Deductibilitatea cheltuielilor cu diferentele de curs valutar
O alta modificare introdusa de noul Cod Fiscal ce face referire la leasingul financiar este cea privind cheltuielile cu diferentele de curs valutar inregistrate ca urmare a derularii unor contracte de leasing pentru vehiculele rutiere motorizate, ce nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice.
Concret, conform art. 25, alin. (3), lit. l) din Legea nr. 227/2015 s-a introdus limitarea de 50% asupra diferentei nefavorabile dintre veniturile din diferente de curs valutar si cheltuielile din diferente de curs valutar aferente.
Mentionam ca utilizarea in scopul activitatii economice a unui vehicul cuprinde, fara a se limita la acestea:
- deplasari in tara sau in strainatate la clienti/furnizori, pentru prospectarea pietei;
- deplasari la locatii unde se afla puncte de lucru;
- deplasari la banca, vama, la oficiile postale, la autoritatile fiscale;
- utilizarea vehiculului de catre personalul de conducere in exercitarea atributiilor de serviciu;
- deplasari pentru interventie, service, reparatii, utilizarea vehiculelor de test-drive de catre dealerii auto.
Justificarea utilizarii vehiculelor, in sensul acordarii deductibilitatii integrale la calculul profitului impozabil, se efectueaza pe baza documentelor justificative si prin intocmirea foii de parcurs, iar pentru acordarea deducerii este obligatia persoanei impozabile sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii.
Se considera ca un vehicul nu este utilizat exclusiv in scopul activitatii economice, in situatia in care, pe langa utilizarea in scopul activitatii economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o maniera continua si pentru uz personal.
Daca vehiculul este utilizat atat pentru activitatea economica, cat si pentru uz personal, se limiteaza la 50% deductibilitatea cheltuielilor direct atribuibile folosirii acestuia, precum si dreptul de deducere a taxei aferente cumpararii, achizitiei intracomunitare, importului, inchirierii sau leasingului si a taxei aferente cheltuielilor legate de exploatarea acestuia.