Pentru a deveni neutra climatic pana in 2050, Europa trebuie sa isi transforme sistemul energetic, care genereaza 75% din emisiile de gaze cu efect de sera din UE. Strategiile UE privind integrarea sistemelor energetice si pentru hidrogen, adoptate in data de 8 iulie 2020, vor deschide calea catre un sector energetic mai eficient si mai interconectat, impulsionat de dublul obiectiv al unei planete mai curate si al unei economii mai puternice.

Cele doua strategii prezinta o noua agenda privind investitiile in energie curata, in conformitate cu pachetul de masuri al Comisiei privind redresarea economica Next Generation EU si cu Pactul verde european. Investitiile planificate au potentialul de a stimula redresarea economica in urma crizei coronavirusului. Acestea vor crea locuri de munca si vor consolida intaietatea si competitivitatea in industriile strategice, esentiale pentru rezilienta Europei.

Integrarea sistemului energetic

Strategia UE privind integrarea sistemului energetic va furniza cadrul pentru tranzitia catre o energie verde. Actualul model, in care consumul de energie in sectorul transporturilor, al industriei, al gazelor si al cladirilor are loc in diferite compartimente - fiecare cu lanturi valorice, norme, infrastructura, planificare si operatiuni separate - nu poate asigura neutralitatea climatica pana in 2050 intr-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor; costurile schimbatoare ale solutiilor inovatoare trebuie sa fie integrate in modul in care ne exploatam sistemul energetic. Este necesar sa se creeze noi legaturi intre sectoare si sa se valorifice progresele tehnologice.

Integrarea sistemului energetic inseamna ca sistemul este planificat si exploatat ca un intreg, conectand diferiti purtatori de energie, infrastructuri energetice si sectoare de consum al energiei. Acest sistem conectat si flexibil va fi mai eficient si va reduce costurile suportate de societate. 

De exemplu, acest lucru inseamna un sistem in care energia electrica care alimenteaza autoturismele Europei ar putea proveni din panourile solare de pe acoperisuri, in timp ce cladirile sunt aprovizionate cu caldura provenind de la o fabrica din apropiere, iar fabrica este alimentata cu hidrogen curat, obtinut din surse de energie eoliana offshore.

Strategia se bazeaza pe trei piloni principali:

• In primul rand, un sistem energetic mai „circular”, avand in centru eficienta energetica. Strategia va identifica actiuni concrete pentru punerea in practica a principiului „eficienta energetica inainte de toate” si va utiliza mai eficient sursele locale de energie in cladirile sau comunitatile noastre. Exista un mare potential de reutilizare a caldurii reziduale din zonele industriale, din centrele de date sau din alte surse, precum si a energiei produse din deseuri biologice sau din statiile de epurare a apelor uzate. Initiativa „Valul de renovari ale cladirilor” va fi o parte importanta a acestor reforme.
• In al doilea rand, o mai mare electrificare directa a sectoarelor de utilizare finala. intrucat sectorul energiei electrice are cea mai mare pondere de surse regenerabile de energie, ar trebui sa utilizam din ce in ce mai mult energia electrica, acolo unde este posibil: de exemplu, in cazul pompelor de caldura din cladiri, al vehiculelor electrice in transporturi sau al cuptoarelor electrice din anumite industrii. O retea de un milion de puncte de incarcare a vehiculelor electrice se va numara printre rezultatele vizibile, alaturi de extinderea energiei solare si eoliene.
• Pentru sectoarele in care electrificarea este dificila, strategia promoveaza combustibili mai putin poluanti, inclusiv biocombustibili durabili si biogaz, precum si hidrogen regenerabil. Comisia va propune un nou sistem de clasificare si de certificare a combustibililor din surse regenerabile si cu emisii scazute de carbon.

Strategia stabileste 38 de actiuni pentru crearea unui sistem energetic mai integrat. Printre acestea se numara revizuirea legislatiei existente in domeniul energiei, sprijinirea financiara sau cercetarea si utilizarea de noi tehnologii si instrumente digitale, orientari pentru statele membre cu privire la masurile fiscale si eliminarea treptata a subventiilor pentru combustibilii fosili, reforma guvernantei pietei si planificarea holistica a infrastructurii, precum si o mai buna informare a consumatorilor. Analiza obstacolelor existente in aceste domenii va contribui la propunerile noastre concrete, de exemplu revizuirea Regulamentului TEN-E pana la sfarsitul anului 2020 sau revizuirea directivei privind impozitarea energiei si a cadrului de reglementare a pietei gazelor in 2021.

Strategia privind hidrogenul

Intr-un sistem energetic integrat, hidrogenul poate sprijini decarbonizarea industriei, a transporturilor, a generarii de energie si a cladirilor in intreaga Europa. Strategia UE privind hidrogenul abordeaza modul de transformare a potentialului acestuia in realitate, prin investitii, reglementare, crearea de piete si cercetare si inovare.

Hidrogenul poate alimenta si sectoare care nu sunt potrivite pentru electrificare si poate asigura stocarea in vederea echilibrarii fluxurilor variabile de energie din surse regenerabile, insa acest lucru poate fi realizat numai prin actiuni coordonate intre sectorul public si cel privat, la nivelul UE. Prioritatea este dezvoltarea hidrogenului regenerabil, produs folosind in principal energia eoliana si solara. Cu toate acestea, pe termen scurt si mediu sunt necesare alte forme de hidrogen cu emisii scazute de carbon pentru a reduce rapid emisiile si pentru a sprijini dezvoltarea unei piete viabile.

Aceasta tranzitie treptata va necesita o abordare etapizata:

• In perioada 2020-2024, va fi sprijinita instalarea in UE a unei capacitati de cel putin 6 GW, produse de electrolizoare pentru hidrogenul regenerabil, precum si productia de pana la 1 milion de tone de hidrogen regenerabil.
• In perioada 2025-2030, hidrogenul trebuie sa devina o parte intrinseca a sistemului energetic integrat, cu o capacitate de cel putin 40 GW generata de electrolizoarele pentru hidrogenul regenerabil si producerea a pana la 10 milioane de tone de hidrogen regenerabil in UE.
• Intre 2030 si 2050, tehnologiile pe baza de hidrogen regenerabil ar trebui sa ajunga la maturitate si sa fie desfasurate la scara larga in toate sectoarele dificil de decarbonizat.

Pentru a contribui la realizarea acestei strategii, Comisia a lansat  Alianta europeana pentru hidrogen curat, formata din lideri ai industriei, ministri nationali si regionali si reprezentanti ai societatii civile si ai Bancii Europene de Investitii. Alianta va institui un portal de investitii pentru o productie mai mare si va sprijini cererea de hidrogen curat in UE.

Pentru a directiona sprijinul catre cele mai curate tehnologii disponibile, Comisia va depune eforturi pentru a introduce standarde, terminologie si certificare comune, pe baza emisiilor de carbon pe durata ciclului de viata si a legislatiei existente in domeniul climei si al energiei si in concordanta cu taxonomia UE pentru investitii durabile. Comisia va propune masuri de politica si de reglementare pentru a crea certitudine pentru investitori, pentru a facilita utilizarea hidrogenului, pentru a promova infrastructura necesara si retelele logistice, pentru a adapta instrumentele de planificare a infrastructurii si pentru a sprijini investitiile, in special prin planul de redresare „Next Generation EU”.

Cat de competitiv este hidrogenul din surse regenerabile  din punctul de vedere al costurilor 

Potrivit Comisiei Europene, in prezent, nici hidrogenul din surse regenerabile, nici hidrogenul pe baza de combustibili fosili cu captura de carbon nu sunt competitive, din punctul de vedere al costurilor, cu hidrogenul bazat pe combustibili fosili. Indiferent de costul CO2, costurile actuale estimate pentru hidrogenul bazat pe combustibili fosili se ridica la aproximativ 1,5 euro/kg pentru UE, fiind foarte dependente de preturile gazelor naturale. Costurile estimate pentru hidrogenul bazat pe combustibili fosili cu captura si stocare de carbon se ridica la aproximativ 2 euro/kg, iar pentru hidrogenul din surse regenerabile la 2,5-5,5 euro/kg.

Cu toate acestea, costurile pentru hidrogenul din surse regenerabile scad rapid. Costurile legate de electrolizoare au fost deja reduse cu 60 % in ultimii zece ani si se preconizeaza ca se vor injumatati in 2030 fata de situatia actuala, cu economii de scara. In regiunile in care energia electrica din surse regenerabile este ieftina, este de asteptat ca electrolizoarele sa poata concura cu hidrogenul pe baza de combustibili fosili in 2030. Aceste elemente vor constitui factori-cheie ai dezvoltarii progresive a hidrogenului in intreaga economie a UE. 

Ce utilizari prevede Comisia pentru hidrogen? 

Hidrogenul reprezinta o solutie esentiala pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in sectoarele care sunt greu de decarbonizat si unde electrificarea este dificila sau imposibila. Acesta este cazul sectoarelor industriale, cum ar fi productia de otel sau, de exemplu, transportul cu vehicule grele. in calitate de transportator de energie fara emisii de dioxid de carbon, hidrogenul ar permite, de asemenea, transportul energiei din surse regenerabile pe distante lungi si stocarea unor volume mari de energie.

Aplicarea imediata in industrie este de a reduce si a inlocui utilizarea hidrogenului cu emisii ridicate de dioxid de carbon in rafinarii, in productia de amoniac si pentru noi forme de productie de metanol sau de a inlocui partial combustibilii fosili in productia de otel. Hidrogenul are potentialul de a constitui baza proceselor de productie a otelului fara emisii de dioxid de carbon in UE, preconizate in cadrul noii strategii industriale a Comisiei.

In transporturi, hidrogenul este, de asemenea, o optiune promitatoare, unde electrificarea este mai dificila. De exemplu, in autobuzele locale, flotele comerciale sau anumite parti ale retelei feroviare. Vehiculele grele, inclusiv autocarele, vehiculele cu destinatie speciala si cele utilizate in transportul rutier pe distante lungi, ar putea fi, de asemenea, decarbonizate prin utilizarea hidrogenului drept combustibil. Numarul trenurilor cu pila de combustie cu hidrogen ar putea fi marit, iar hidrogenul ar putea fi utilizat drept combustibil pentru transportul maritim pe caile navigabile interioare si transportul maritim pe distante mici.  

Pe termen lung, hidrogenul poate deveni, de asemenea, o optiune de decarbonizare a sectorului aviatic si maritim, prin productia de kerosen sintetic lichid sau alti combustibili sintetici.

Este hidrogenul sigur?

Hidrogenul este un gaz foarte inflamabil si trebuie avut grija sa fie produs, depozitat, transportat si utilizat in conditii de siguranta. Standardele aferente sunt deja in vigoare, iar industria europeana a acumulat o experienta semnificativa, avand deja mai mult de 1 500 de km de conducte de hidrogen specifice.

Avand in vedere extinderea consumului de hidrogen la alte piete si utilizari finale, strategia subliniaza ca nevoia de standarde de siguranta in ceea ce priveste productia, transportul si depozitarea in vederea utilizarii este esentiala si include un sistem de monitorizare si verificare.

Ce prevede strategia in ceea ce priveste dezvoltarea infrastructurii?

Infrastructura adecvata este o conditie pentru dezvoltarea hidrogenului la nivelul UE, dar nevoile specifice de infrastructura vor depinde de modelele de dezvoltare, atat in ceea ce priveste productia, cat si utilizarea.

Cererea de hidrogen va fi satisfacuta in mare masura prin productia localizata intr-o faza initiala, de exemplu in clustere industriale sau in productia de hidrogen pentru statiile de realimentare. Cu toate acestea, pentru dezvoltarea ulterioara vor fi necesare retele locale si optiuni de transport mai ample. Vor trebui luate in considerare diferite optiuni, inclusiv reorientarea infrastructurii de gaze existente.