Un alt mare scandal loveste lumea logisticii. Procurorul din Milano a acuzat DHL Supply Chain Italy, filiala italiana a gigantului logistic german, ca a folosit contracte ilicite de furnizare a fortei de munca, cu tarife impuse de client, si ca nu a platit TVA si contributii catre aceste cooperative. Aceste firme nu detineau proprietati, astfel ca trezoreria nu a putut recupera impozitul, iar muncitorii nu s-au bucurat de nicio protectie, fiind nevoiti sa treaca de la o firma la alta, cu pericolul pierderii locurilor de munca. In cele din urma, clientul era „adevaratul beneficiar al fraudei”, arata Uomini e Trasporti. DHL a avut astfel la dispozitie o masa impresionanta de operatori, cu o mare flexibilitate si la preturi mai mici decat tarifele orare ale pietei. Ancheta a dezvaluit ca, intre 2016 si 2019, peste 1.500 de lucratori au fost angajati de la 23 de cooperative false care faceau parte din sistem.

Pe baza acestor acuzatii, procurorii au semnat un decret urgent de sechestru preventiv a 20 de milioane de euro pentru infractiuni fiscale, atat impotriva companiei anchetate, cat si impotriva fostului si actualului presedinte al companiei.

In practica, sistemul de contracte de munca al DHL in Italia este caracterizat, potrivit acuzarii, de prezenta „cooperativelor, consortiilor sau companiilor care au o forta de munca mare si actioneaza ca simple rezervoare de munca”, facilitand astfel atat exploatarea lucratorilor, cat si concurenta neloiala. Aceasta este o situatie similara celei din mai 2019 care a implicat Ceva Logistics sau celei privind livratorii UberEats.

Ancheta s-a nascut din contradictia dintre cifra de afaceri a DHL din 2018, in valoare de 355 de milioane de euro, si doar 932 de certificari unice emise in acelasi an. Iar contributiile platite nu corespundeau numarului de lucratori. Sistemul de evaziune fiscala creat prevedea trei protagonisti: „companiile-tanc”, de obicei cooperative, care transferau forta de munca de la una la alta, omitand in mod sistematic plata TVA si a contributiilor; „companiile filtrante” intermediare, in general consortii carora le-au facturat cooperativele; clientii finali care facturau catre companiile de filtrare si stipulau oferte la preturi reduse.