Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca zilnic in lume 500 de copii mor in accidente rutiere.

Situatia nu este mai buna nici in Romania. Statisticile politiei rutiere arata ca in anul 2015, accidentele in care au fost implicati minorii reprezinta 20% din totalul accidentelor grave, 7,4% din totalul persoanelor decedate in accidente si 12,8% din totalul ranitilor grav. 

Situatia se inrautateste in anul 2016 cand numai in primele 5 luni ale anului se inregistreza cresteri ale numarului accidentelor grave cu implicarea minorilor (+6,6%) si a consecintelor acestora (+20,5% la mortalitate si +10% la raniti grav).

La o populatie de aproximativ 4 milioane de persoane cu varsta cuprinsa intre 0 si 18 ani, aceste cifre sunt un puternic si ingrijorator semnal de alarma.

In intrega lume se cauta masuri si metode pentru a stopa numarul celor care mor sau sunt raniti in accidente rutiere. ONU, OMS, Uniunea Europeana cauta solutii care pe termen scurt, mediu sau lung sa diminueze riscurile la care sunt supusi participantii la trafic, indiferent de calitatea lor de conducatori auto, pasageri sau pietoni.

Din anul 2016 si Romania are pentru perioada 2016-2020 o Strategie Nationala pentru Siguranta Rutiera si un Plan de actiuni pentru implementarea acestei strategii.

Cand si cum va fi transpusa aceasta in practica ramane sa vedem. Pana in prezent lucrurile par sa bata pasul pe loc si zicala care spune ca de la intentii si pana la fapte este un drum lung pare sa se confirme si in domeniul sigurantei rutiere.

Toti specialistii sunt de acord ca pentru a avea o siguranta rutiera adecvata conditiilor noastre de infrastructura si trafic trebuie sa pornim de la educarea participantilor la trafic, a persoanelor vulnerabile, in primul rand a copiilor, viitorii soferi sau pietoni.

Din pacate acest lucru se realizeaza cu greu, se pedaleaza pe aceleasi modalitati, consider eu, de acum depasite atat ca forma cat si in continut.

In era informaticii, in contextul in care comunicarea in plan virtual prin retelele de socializare este in prim plan, cand de la copiii de la gradinita si pana la adolescentii din ultimii ani de liceu, smartphone-ul , tableta sau smartwatch-ul reprezinta modalitati uzuale de informare, comunicare, joc si nu in ultimul rand de formare, cand o mare parte din timpul lor se desfasoara “on line” (cu avantajele si dezavantajele cunoscute) sa continui sa faci educatie rutiera prin ateliere de educatie sau prin concursuri de tipul “cine stie circulatie” sau “noi circulam corect” pare perimat si mai ales ineficient. Cred ca era flyere-lor, a posterelor cu continut educativ de genul “nu trece pe rosu”, “asa e bine si asa nu“ este depasita.

Educatia rutiera a copiilor si a tinerilor pentru a fi real perceputa de acestia, pentru a devenii eficienta si utila, trebuie sa-si gaseasca noi modalitati de manifestare, fondurile necesare (fara ele nu se poate) trebuie folosite pentru noi strategii.

Un exemplu pozitiv si de ce nu de urmat  este initiativa unor elevi spanioli care au realizat un post de radio educational, in cadrul caruia un loc aparte il constitue programul de educatie rutiera

“Pe drumul cel bun”.

Realizat de elevii Colegiului Sf. Thomas din Aviles, Spania, cu ajutorul profesorilor si al expertilor din cadrul Directiei Generale de Trafic Asturias (DGT), programul cu o frecventa de doua ori pe luna dezbate problemele de trafic, de siguranta rutiera.

Durata fiecarui program este de 30 de minute. In afara de transmisia live, continutul programului este disponibil pe web (www.cstradio.org), este retransmis de mai multe ori in zile diferite si se regaseste si pe podcast (podcast poate fi folosit pentru notebook sau PC, dar este destinat si dispozitivelor portabile ca iPhone, iPod, mp3 player).

Acest program reprezinta un proiect educational care pune in valoare noi forme de intelegere si interventie integrata de educatie rutiera, pentru a contribui la siguranta rutiera pentru toti.

Astfel radioul devine un puternic factor de motivare atat pentru elevii care realizeaza emisiunea, cat si pentru cei care o receptioneaza: elevi, parinti, populatia in general. Impactul programului, care a fost in curs de dezvoltare timp de cinci ani, este apreciat de intrega comunitate locala.

De remarcat este importanta acordata participarii in cadrul programul a specialistilor din diversele domenii ale sigurantei rutiere. Au fost invitati politisti, tehnicieni specialisti in  siguranta sanitara, instuctori auto, inspectori de trafic, autoritati locale, persoane care au trait diferite experiente de viata legate de trafic, etc.

Pe parcursul programelor și pe durata de timp intre emisiuni, participarea ascultatorilor prin e-mailuri si sondaje pe web este permanenta. Fiecare program are un dosar de informatii tehnice asociate, elaborat de catre Directai Generala de Trafic Asturias care este prezentat de elevii si profesorii care lucreaza emisiunile.

Printre obiectivele propuse de aceasta forma de educatie rutiera sunt:

• Diseminarea si promovarea atitudinilor, pentru a evita accidentele pentru toate tipurile de de participanti la trafic.
• Crearea unei atitudini de prevenire, de invatare a tehnicilor defensive in ceea ce priveste traficul.
• Cunoașterea regulilor de circulatie pentru un comportament adecvat ca pieton in utilizarea drumurilor publice si a atitudinilor adoptive de coexistenta.
• Promovarea respectarii regulilor de circulatie si utilizarea corespunzăatoare a drumurilor, a vehiculelor si a resurselor in general.
• Crearea unei banci de resurse audio si fisiere grafice privind educatia in domeniul sigurantei rutiere.
• Promovarea in special unor atitudini responsabile privind apararea vietii in randul populatiei scolare.

Pe cand si la noi astfel de initiative?

Cu sprijinul autoritatilor locale, al inspectoratelor scolare, cu ajutorul, de ce nu, al transportatorilor rutieri locali, se pot realiza astfel de programe educationale care sa atraga pe cei carora li se adreseaza, in dubla lor calitate de realizatori si beneficiari, proiecte care sa devina puncte de reper educational local pentru toti participantii la trafic din zona respectiva.

Idei sunt! ... avem oare si pe cei care sa le puna in practica ?