Dacă la începutul săptămânii timpul de așteptare la granița polono-belarusă din Bobrowniki era de peste o zi, acesta a ajuns la mijlocul săptămânii la aproximativ 21 de ore. Coada număra atunci circa 380 de camioane, iar în ultimele 12 ore trecuseră prin graniță 142 de vehicule. Informația aparține Agenției de presă poloneză care citează Administrația Națională a Taxelor (KAS). Situația povestită de șoferi și transportatori, este, însă, diferită. Ei spun că este mult mai mare coada de camioane de la graniță iar așteptarea se măsoară în zile, nu în ore.

Situația este valabilă atât punctelor frontieră dintre Polonia și Belarus (Bobrownik și Koroszczyna), dar și celor lituano-belaruse, care sunt acum folosite și de transportatorii polonezi. 

Zvonurile în cazul Koroszczyn și a traficului spre Belarus spun că aici situația este mai bună, așteptarea fiind de aproximativ 2-4 zile, dar când traficul devine mai intens, timpul de așteptare poate fi chiar și de 7-8 zile. În cazul graniței lituano-belaruse, în Soleczniki, spre Belarus, camioanele stau între cinci zile și o săptămână. Timpul de așteptare la granița letono-rusă poate fi la fel de lung atunci când cineva încearcă să treacă spre est. În prezent, Letonia este folosită de transportatorii care operează rute către Asia Centrală (cum ar fi Kazahstan sau Uzbekistan), și nu doar spre Rusia.

Același timp de așteptare este și la Bobrowniki, la întoarcerea din Belarus în Polonia, de circa trei zile. În Koroszczyn, întoarcerile sunt adesea mai rapide, datorită numărului mai mic de vehicule, deși poate dura mai puțin de o zi pentru a acoperi coada de 500 de metri și a trece prin terminale. Dacă șoferul are noroc, nu va fi dus la examinarea cu raze X a vehiculului, unde coada este de câteva ore.

Aceste cifre sunt de câteva ori mai mari decât cele raportate oficial pe site-ul KAS și pe afișajele de pe marginea drumului. Se pare că uneori, serviciile lituaniene îi informează pe șoferi despre timpul real de așteptare de 80 sau 120 de ore, în timp ce în Polonia informațiile vin doar de la ceilalți șoferi. 
Se pare că întârzierile sunt legate de o formă neoficială de sancțiuni împotriva belarușilor și rușilor, și a persoanelor care cooperează cu aceștia. Mașinile sunt verificate lent și extrem de atent, inclusiv descărcarea completă (acționată de un cărucior de plumb pe cheltuiala transportatorului), generând astfel întârzieri uriașe. Autorităților poloneze pur și simplu nu le pasă să rezolve această situație și, în același timp, economiile din Belarus și Rusia s-au dovedit a fi atât de dependente de țările occidentale, încât cererea de transport rămâne ridicată.

S-a schimbat și structura vehiculelor care stau la coadă. Dacă până de curând, au existat în principal camioane din Belarus, Lituania, Letonia și părțile de est ale Poloniei, de când au dispărut camioanele din Belarus, din cauza sancțiunilor, au fost mai multe camioane din alte regiuni ale Poloniei. Transportatorii sunt tentați de prețuri foarte mari, chiar de 3-4.000 de euro pentru a merge 230 km (dar, într-o săptămână..). În plus, sunt mai multe camioane din țări non-UE fără sancțiuni, în special din Kazahstan, inclusiv din extremul sud al acestei țări, sau chiar garnituri din țările balcanice. Pe deasupra, mai sunt și belaruși care își înființează activități de transport în Polonia pentru a se elibera de sancțiunile UE.