Consiliul European pentru Siguranța Transporturilor (ETCS) a propus o soluție la problemele de transport. Organizația oferă sfaturi despre cum să supraviețuim creșterii puternice a prețurilor la combustibil și cum ar putea UE să devină independentă de materiile prime rusești. Însă, nu a fost găsită o metodă magică, ci pur și simplu s-a recomandat ca vehiculele să circule cu o viteză mai mică. O soluție similară a fost găsită în SUA în 1973, când au rezultat proteste ample ale transportatorilor, demisia guvernului și s-au creat și primele asociații ale transportatorilor.

Potrivit ETCS, cea mai bună soluție în situația actuală este încetinirea tuturor tipurilor de vehicule. Camioanele ar trebui să atingă viteza maximă de 80 km/h, în timp ce autoturismele pe cea de 100 km/h, chiar și pe autostrăzi. Iar astfel ar putea fi economisiți sute de mii de barili de țiței.

Organizația oferă și exemple de calcul. Dacă toate camioanele din Europa ar încetini brusc cu 10 km/h, 140.000 de barili de țiței ar putea fi economisiți în fiecare zi. Dacă, pe de altă parte, toate mașinile de pasageri din Europa ar încetini de la 120 la 100 km/h, consumul lor mediu de combustibil ar scădea cu 20%, cu doar un timp de călătorie puțin mai lung.

În plus, calculele ETCS sunt mai mult decât o sugestie. Organizația le-a transmis vicepreședintelui Comisiei Europene sub forma unei scrisori oficiale prin care încurajează schimbarea regulamentului. Solicitări de acest fel au fost primite și de reprezentanții comisiilor individuale care se ocupă de transport, energie și ecologie de la Bruxelles.

În America, o inițiativă similară a creat proteste masive

O idee similară a fost pusă în practică acum o jumătate de secol în Statele Unite. Ca răspuns la criza petrolului din 1973, viteza maximă la nivel național a fost redusă la 88 km/h, care pentru multe state a fost o scădere a vitezei de 20-30 km/h. 

Totul a început de la embargoul privind vânzarea țițeiului către Statele Unite și Europa de Vest. Țările asociate OPEC au decis acest lucru pentru a pedepsi Occidentul deoarece a sprijinit Israelul în războiul cu Egiptul. Prețul petrolului a crescut vertiginos, iar americanii au suferit probleme enorme de aprovizionare. Costurile de transport au crescut brusc, depășind semnificativ rata de creștere a tarifelor de transport. Iar autoritățile au introdus raționalizarea combustibilului. Așadar, în loc să alimenteze camioanele la capacitate maximă, șoferii erau nevoiți să oprească aproape la fiecare stație de pe drum.

Atunci s-a lansat ideea de a introduce limita de viteză de 88 km/h în toată America, care a însemnat o îngrădire a libertății pentru șoferii de camion care circulau cu peste 100 km/h.

Supărat pe toate aceste măsuri, un șofer pe nume JW Edwards a decis ca pe 3 decembrie 1973 să se oprească pur și simplu în mijlocul autostrăzii și a anunțat prin radio ceilalți șoferi că începe protestul. Gestul său a fost urmat de mulți alți șoferi, care s-au oprit în spatele lui creând ambuteiaje de 20 km fiecare. În plus, acțiuni similare au avut loc a doua zi în 10 state si astfel s-a produs primul blocaj al transporturilor. De menționat că atunci, 70% din transporturi erau efectuate de șoferi independenți. Protestul a durat 3 zile, iar autoritățile din Ohio au decis să intervină cu armata pentru a scoate camioanele de pe drum, șoferii fiind alungați cu gaze lacrimogene. Lunile următoare au fost organizate acțiuni similare care durau câteva zile și care paralizau livrările. Atunci s-au format și primele asociații de transportatori care purtau discuții cu politicienii. Iar la sfârșitul lui ianuarie a fost organizat un protest masiv. Pe 31 ianuarie 1974, camioanele au blocat cele mai importante autostrăzi din țară și economia țării a fost paralizată. Lipsa de aprovizionare a determinat fabricile să își suspende producția, iar 100.000 de oameni au fost trimiși obligatoriu în concediu, dintre care 15.000 numai din cele de automobile. Protestul a fost unul violent, iar în a 7-a zi guvernul a decis să demisioneze. Ulterior s-a instituit o suprataxă pentru prețul de transport prevăzută în cazul creșterii prețurilor la combustibil, cunoscută acum ca și clauza de combustibil.

S-a mai stipulat ca reglementarea vânzărilor de combustibili să fie adaptată la nevoile industriei de transport și au fost organizate rezerve suplimentare de combustibil. Și, chiar dacă cererile transportatorilor au fost astfel îndeplinite, protestul a mai durat încă patru zile deoarece aceștia au dorit să se asigure că politicienii și-au ținut promisiunea. Așa că, abia după 11 zile, presa a anunțat sfârșitul protestului, însă neoficial. Deoarece sfârșitul acțiunii nu a fost anunțat oficial în niciun fel, dar camioanele au început să revină treptat pe drumuri, iar polițiștii au raportat că presa a restabilit traficul la normal.