Conform Studiului Comisiei Europene privind Transportul de persoane cu autocarul în UE, transportul rutier de pasageri în Italia prin servicii regulate este supus unor regimuri de reglementare diferite, pe baza următoarei clasificări:

  •  Servicii regulate care fac obiectul contractelor de serviciu public operate în temeiul prevederilor Regulamentului 1370/2007: acestea sunt servicii de transport public local (urban și regional) supuse contractelor de serviciu public care includ servicii de interes public operate pe o bază continuă sau periodică, cu itinerarii, orare, frecvențe și tarife fixe, pe un teritoriu regional sau subregional. Fiecare regiune stabilește procesul de identificare a serviciilor care fac obiectul obligațiilor de serviciu public, nivelul de compensare publică necesar și entitățile (cum ar fi agențiile locale de transport) responsabile pentru atribuirea contractului corespunzător. Serviciile furnizate în cadrul unui singur contract de serviciu public acoperă, de obicei, zone aflate la 50-60 de kilometri de un oraș.

 

  • Alte servicii regulate care nu fac obiectul obligațiilor de serviciu public includ:

Servicii regulate internaționale cu autocarul: acestea sunt liberalizate și supuse Regulamentului 1073/2009.

 Servicii regulate naționale cu autocarul pe distanțe lungi  care traversează mai mult de două regiuni: acestea sunt liberalizate și supuse unui regim de autorizare neexclusiv de competență națională.

Cadrul de reglementare

Procesele de autorizare pentru a opera servicii regionale regulate cu autocarul sunt definite de autoritățile competente regionale și variază de la o regiune la alta.

Pentru serviciile regulate cu autocarul pe distanțe lungi, care traversează mai mult de două regiuni este stabilit un cadru de reglementare național unic pentru procesul de autorizare.

Înainte de 2005, serviciile inter-regionale erau operate în regim de concesiune, care prevedea contracte de concesiune între operatori și Ministerul Infrastructurii și Transporturilor din Italia (MIT). Aceste concesiuni erau exclusive și aveau tendința de a fi reînnoite automat, rezultând lipsa concurenței pe piață.

Tranziția către o piață liberalizată a transporturilor regulate interregionale în Italia

În Italia, liberalizarea a avut loc în două etape.

În 2005, MIT a fost identificat printr-un decret legislativ ca autoritate competentă pentru serviciile internaționale de autocar și serviciile interregionale regulate care traversează mai mult de două regiuni, iar autoritățile regionale ca autorități competente pentru serviciile regionale. Decretul a liberalizat piața interregională a autocarelor, dar unele dintre prevederile sale inițiale au împiedicat noi intrări. Mai precis, Decretul a stabilit că nu se pot elibera noi autorizații pentru rute fie:

• deja operate de concesionarii anteriori; sau

• la mai puţin de 30 de kilometri de vechile concesiuni.

Aceste restricții au fost înlăturate la începutul anului 2007 printr-un nou Decret-lege care a stat  la baza liberalizării depline a serviciilor regulate interregionale de autocare. Noile prevederi, care au intrat în vigoare în 2013 după o perioadă de tranziție, permit oricărui operator să intre pe piața serviciilor de autocar interregional pe distanțe lungi prin depunerea unei cereri de autorizare la MIT.

Odată autorizate, serviciile se desfășoară pe o bază pur comercială. MIT nu specifică nici nivelurile de tarife, nici rutele care urmează să fie deservite, dar nu oferă drepturi exclusive, iar operatorii concurează între ei.

Procesul de autorizare are ca scop doar verificarea respectării de către operatori a cerințelor tehnice, financiare și cerințelor legale. Printre altele, Ministerul italian analizează pentru fiecare operator care solicită autorizarea pentru un serviciu regulat interregional cu autocare pe distanțe lungi ca acesta să demonstreze:

-  absenţa sancţiunilor de o anumită gravitate repetate în timp;

- absenţa descalificării de către disciplina Antimafia;

- prezența certificării calității;

- absența „cherry picking” (în cazul în care noii intrați preiau fluxuri profitabile de pasageri de la serviciile publice existente, înrăutățindu-le poziția financiară).

În acest sens, cadrul legislativ italian restricționează verificarea impactului asupra unui serviciu public numai la cazurile în care noul serviciu circulă pe aceeași rută și funcționează în aceleași zile ale unui serviciu profitabil existent. În aceste cazuri, MIT identifică dacă există o problemă de preluare fluxuri de pasageri și apoi decide dacă autorizează noul serviciu. În practică, foarte puține cazuri de preluare pasageri au fost evaluate de MIT, deoarece testul este evitat dacă operatorii propun rute sau opriri ușor diferite față de rutele existente.

După evaluarea cu succes a solicitării de autorizare și plata unei taxe de autorizare, biroul regional MIT emite autorizația.