Astazi este 1 iunie, un 1 iunie atipic datorat pandemiei. O zi a copiilor in care acestia nu se pot bucura ca in alti ani de manifestarile dedicate lor. Manifestari in care isi gaseau locul si programe dedicate educatiei rutiere.

Chiar daca suntem obligati de pandemie sa ne reevaluam comportamentele sociale, cele legate de educatia rutiera  trebuie sa ramana cu siguranta o prioritate. Parintii trebuie sa reaminteasca copiilor (si asta indiferent de varsta) care sunt pericolele care-i pandesc in strada.

O data cu masurile de relaxare, cei care vegheaza la siguranta circulatiei rutiere trebuie sa revina atat cu sfaturi pentru conducatorii auto cat si cu noi metode si programe de educatie rutiera pentru copii. De necesitatea educatiei rutiere nu se indoieste nimeni. De eficienta ei insa putem sa mai discutam.

Comportamentul copilului in spatiul rutier poate fi caracterizat la prima vedere ca imprudent si imprevizibil.

“Trebuie sa fi cu ochii in zece;” – spun cei care considera prudenta ca principal mijloc de aparare a copiilor in trafic. “Nu stii niciodata ce vor face; lipsă de educatie si de supraveghere, nu ai cum sa-i feresti” – e opinia celor care cred ca micii pietoni cu greu pot fi evitati, ca totul depinde de sansa. Pareri si pareri.

Statistica arata ca din accidentele grave produse, in jur de 3% sunt datorate imprudentei copiilor cu varste intre 6 si 14 ani. La nivel european, copiii sub 10 ani sunt in continuare printre cele mai frecvente victime ale accidentelor rutiere. Iata un motiv extrem de serios pentru a cauta modalitati mai eficiente dar si mai atractive prin care sa ne educam copiii in spiritul disciplinei rutiere. Cred insa ca inainte de toate ar trabui sa ne gandim la propriile noastre imprudente. Atitudinea si comportamentul nostru este primul model pe care copilul il observa si bineinteles il adopta.

“Trebuie sa se faca ore de educatie rutiera in scoala chiar din clasa I-a” considera multi parinti atunci cand sunt intrebati cu privire la modalitatile eficiente prin care i-am putea  face pe copii sa circule prudent si corect. Aceiasi parinti insa isi tarasc copilul de mana printre masini si tramvaie traversand prin loc nepermis si fara sa se asigure. Care va fi reactia pe strada a copilului care isi observa tatal aflat la volan conducand imprudent si incorect. Cum sa mai creada elevii in povetele date de profesori la ore atunci cand ii vad pe strada la fel de neatenti si imprudenti ca si copiii.

Si daca copiii au scuza imaturitatii varstei, parintii si profesorii nu stiu cum pot fi scuzati. Cat de bine structurate, cat de atractiv formulate campaniile de educatie rutiera nu vor fi decat apa de ploaie daca cei care le gandesc si le desfasoara nu vor fi ei in primul rand modele pentru copii.

Atitudinea si comportamentul nostru este primul model pe care copilul il observa si bineinteles il adopta. Haideti de ziua lor sa incercam sa ne gandim la copii si prin prisma propriului nostru comportament in trafic indiferent daca suntem soferi sau pietoni. Fiind noi corecti, in timp vor invata si ei sa fie corecti si astfel vor fi mai bine aparati de riscurile inerente ale circulatiei rutiere. Sa nu uitam, comportamentul copiilor de multe ori este imprevizibil. Cunoscutul „dupa fiecare minge in strada apare un copil” este o realitate.