In cazul unui accident rutier soldat cu pagube materiale, Curtea Europeana de Justitie (CEJ) considera ca nu este justificat sa se refuze unei parti
vatamate comunicarea datelor cu caracter personal necesare pentru formularea unei actiuni in despagubire impotriva autorului prejudiciului.
Recomandarea CEJ a aparut in contextul unui litigiu intre politia nationala letona si Rigas satiksme, societatea de transport cu troleibuze a orasului Riga, referitoare la o cerere de comunicare a datelor de identificare a autorului unui accident.
Concret, un sofer de taxi a oprit vehiculul pe marginea carosabilului. in momentul in care un troleibuz al Rigas satiksme trecea prin dreptul vehiculului, pasagerul care se afla pe scaunul din spate a deschis portiera, care a lovit si a deteriorat troleibuzul. Pentru formularea unei actiuni de drept civil, Rigas satiksme a solicitat, printre altele, politiei comunicarea datelor de identificare a autorului accidentului.
Politia a refuzat sa comunice numarul actului de identitate si domiciliul pasagerului, precum si documentele referitoare la explicatiile persoanelor implicate in accident, pe motiv ca documentele intocmite in cadrul unei proceduri administrative care a condus la aplicarea de sanctiuni pot fi transmise doar partilor din procedura respectiva si, in ceea ce priveste numarul actului de identitate si a domiciliului, Legea privind protectia datelor persoanelor fizice (GDPR) interzice furnizarea informatiilor de acest tip referitoare la persoane fizice.
In aceste conditii, Curtea Suprema din Letonia a decis sa adreseze Curtii de Justitie intrebarea daca articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE (privind prelucrarea datelor cu caracter personal) impune obligatia comunicarii datelor cu caracter personal unui tert in scopul de a-i permite sa formuleze o actiune in despagubire in fata unei instante civile pentru un prejudiciu cauzat de persoana vizata de protectia acestor date si daca faptul ca persoana in cauza este un minor poate afecta interpretarea dispozitiei respective.
Curtea a statuat ca articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE trebuie interpretat in sensul ca nu impune obligatia comunicarii datelor cu caracter personal unui tert in scopul de a-i permite sa formuleze o actiune in despagubire in fata unei instante civile pentru un prejudiciu cauzat de persoana vizata de protectia acestor date. Totusi, dispozitia mentionata nu se opune unei astfel de comunicari, in ipoteza in care aceasta ar fi efectuata in temeiul dreptului national, cu respectarea conditiilor prevazute de aceasta dispozitie.
In acest context, Curtea a aratat ca, sub rezerva verificarilor care trebuie efectuate in aceasta privinta de instanta nationala, nu este justificat, in conditii precum cele din litigiul principal, sa se refuze unei parti vatamate comunicarea datelor cu caracter personal necesare pentru formularea unei actiuni in despagubire impotriva autorului prejudiciului sau, daca este cazul, impotriva persoanelor care exercita autoritatea parentala, pentru motivul ca acest autor ar fi minor.
Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante
nationale care sunt sesizate cu o problema similara.