Contractul de comodat este contractul prin care o parte (comodant sau proprietar) acorda un bun imobil sau mobil cu titlu gratuit celeilalte parti (comodatar sau utilizator) in scopul de a folosi acest bun si cu obligatia de a-l restitui dupa o anumita perioada de timp.

Utilizatorul este obligat sa suporte cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul, insa are dreptul sa ceara recuperarea costurilor realizate de la proprietar pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului.

Codul Fiscal prevede trei tipuri de tratamente fiscale pentru TVA-ul si cheltuielile aferente autovehiculelor, cat si achizitiilor auxiliare legate de autovehicule in functie de mai multi factori precum: greutatea, numarul de locuri si scopul pentru care autovehiculul este utilizat.

Acestea se aplica atat in cazul in care masina este in proprietatea companiei, cat si in cazul in care aceasta este data in folosinta in baza unui contract de comodat. In cazul in care se utilizeaza masina personala in folosul firmei, dar nu e incheiat un astfel de contract, nu se pot deduce TVA-ul si cheltuielile cu masina.

Astfel, tratamentele fiscale care pot fi aplicate sunt:

- Deducere integrala a TVA-ului si cheltuielilor in scopul impozitului pe profit. Se apllica autoturismelor mari, cele cu scop de transport de persoane si marfuri, cele folosite de scoli de soferi, taxiuri etc;

- Limitarea la 50% a dreptului de deducere pentru TVA-ul si cheltuielile aferente autovehiculelor. Se aplica autoturismele mici care nu sunt utilizate exclusiv pentru activitatea economica;

- Deducerea integrala din punctul de vedere al TVA-ului si impozitului pe profit, insa cu taxarea corespunzatoare unui venit salarial  a partii folosita in scopuri personale (beneficiu in natura). Acordarea in scop personal a vehiculelor pentru care s-a aplicat limitarea deductibilitatii de 50% nu sunt considerate venituri salariale. Insa, cele pentru care s-a acordat deductibilitate integrala, dar sunt folosite si in scop personal, se considera ca fiind beneficiu in natura partea care a fost folosita in scop personal.

Cheltuielile si TVA aferenta costurilor direct atribuibile unui vehicul, precum cheltuielile de reparatii, de intretinere, cheltuielile cu lubrifianti, cu piese de schimb, cheltuielile cu combustibilul, impozitele locale, asigurarea obligatorie auto, inspectiile tehnice periodice, rovinieta, chiriile, partea nedeductibila din taxa pe valoarea adaugata vor urma unul dintre tratamentele fiscale mentionate mai sus, in functie de destinatia si utilizarea autovehiculului.

In categoria cheltuielilor deductibile vor intra cheltuielile care sunt direct atribuibile si care sunt necesare pentru utilizarea si buna functionare a autovehiculului.